Răzvan Belciuganu: Proba de lucru manual pentru prim-ministru

Candidaţii la funcţia de prim-ministru păşesc la întâlnirea cu poporul gâdilaţi în orgoliu de stafurile de campanie şi preamăriţi de băieţii deştepţi care scot banu’ pentru afişe şi aşteaptă recompensele în «valută forte», contractele cu statul.

Poporul îi vrea în arenă. Sub ploaia de artificii şi promisiuni, pregătiţi să se dea de-a berbeleacul şi să-şi spargă cărămida pe piept în timp ce urlă şi-şi clănţănesc dinţii ca să-şi reprime furia electorală. Candidaţii la funcţia de prim-ministru păşesc la întâlnirea cu poporul gâdilaţi în orgoliu de stafurile de campanie şi preamăriţi de băieţii deştepţi care scot banu’ pentru afişe şi aşteaptă recompensele în "valută forte", contractele cu statul. O aşa competiţie a presupus un antrenament de anduranţă, cu filme politice explicite şi pariuri fierbinţi făcute la intersecţia andrelelor Elenei Udrea.

Din postura avantajoasă de prim-ministru în exerciţiu, Călin Popescu Tăriceanu apare în salopetă albastră, cu aspect ponosit, aşa cum a dat el comandă la creatorul de modă favorit, nevastă de ministru. E mulţumit că palma de vaselină a ieşit exact cum şi-a dorit, întinsă prelung pe piept ca o săgeată de partid. Reprezentanţii poporului l-au poftit pe un covor pe care stau întinse piesele unei motociclete, de la bujie până la ghidon. Are de asamblat o "Mobră", bucată cu bucată, iar când termină trebuie să o încalece şi să de-a fuga până la New York, ca să-şi cumpere o garsonieră devalorizată de criza în care se află America. Cursa este contratimp şi este obligatoriu ca "Mobra" să plece spre Statuia Libertăţii pe Autostrada "Bechtel".

Pe aceeaşi cale bine bătătorită, Mircea Geoană, cu casca roşie îndesată pe frunte şi costum de postav tot roşiatic, la care nu se poartă, din nefericire, cămaşa cu butoni şi cravată, înaintează cu o cumpănă în mână. Din zece în zece metri, are de verificat dacă Autostrada "Bechtel" a ieşit înclinată sau nu. De dragul poporului, cu cizmuliţele de cauciuc porrrtocalii cu care este dotat, calcă în picioare guvernarea de dreapta tot înaintând spre Spania. Acolo, candidatul îşi va arăta dexteritatea punând faianţa la un palat ridicat în Ibiza de colegi social-democraţi mulţumiţi de rezultatele guvernării 2000-2004. La întoarcere, cu 20.000 de euro primiţi de la stat, va fi îndemnat de popor să trăiască în Rahova cu toată familia, cu chirie la Marean, să-şi găsească de lucru la construcţia unui palat prin preajmă şi să-i rămână şi bani pentru zile negre.

Theodor Stolojan este aruncat direct în spuma Oceanului Atlantic, trimis înot, cu un creion chimic în gură, să îi calculeze impozitele şi taxele lui Călin din dolarii obţinuţi din exploatarea garsonierei. De acolo, pe schiuri, are de sărit la trambulină spre Siberia, ca să negocieze, la sânge, la Moscova, un export masiv din îngheţata lui Băsescu contra import de gaze de aragaz. De asemenea, trebuie să caute în arhiva vremii şi să-şi noteze câte TIR-uri a vămuit Vasile Blaga şi câte borduri a pus Videanu în Bucureşti. Este musai ca toate calculele contabile să fie ţinute pe un caiet studenţesc, care să aibă pe ultima foaie desenat, cu creionul chimic, fireşte, profilul unei blonde deştepte.

În cursa pentru prim-ministru nu s-a calificat, în ciuda zbaterilor, Adevăratul Zeus. Cum mai dârdâiau cercevelele de la Casa Poporului, când supraomul îşi privea ţara, în lungul Bulevardului Victoria Socialismului. Doar cornu’ abundenţei a rămas neînfulecat de fomiştii procurori DNA. S-ar mai băga în cursa pentru funcţia de premier şi Marko Bela şi Gyorgy Frunda. Dar proba impusă de popor li s-a părut excesiv de dificilă. Unul avea de recitat, cu patos, din Eminescu, "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie".  
Celălalt ar fi trebuit să-i vâneze, ca avocat, pe autorii masacrelor de la Ip şi Treznea şi să ceară despăgubiri pentru românii victime ale statului horthyst. Proba de lucru manual este eliminatorie. Cine este mai predispus la spectacol şi efort primeşte ştampila.