Răzvan pierde meciul cu Victor Piţurcă

Numele a doi antrenori frecventează informaţiile sportive ale momentului cu asiduitate. Răzvan Lucescu este crucificat după colindul naţionalei prin nişte amicale de toată jena. Victor Piţurcă, pe de altă parte, catalizează imaginaţia celor care propun fel de fel de scenarii legate de viitoarea reconstrucţie a Stelei.

Conjunctura le rezervă celor doi posturi diametral opuse. Răzvan Lucescu reprezintă falimentul unui optimism supralicitat în urmă cu ceva timp. Victor Piţurcă, în schimb, este considerat unul dintre puţinii meseriaşi capabili să recondiţioneze starea de performanţă în Ghencea.

Înjurătura este a lui Răzvan Lucescu. Vorbele bune îl vizează pe Victor Piţurcă. Ironie a sorţii! Schimbare spectaculoasă de roluri. Nu cu mult timp în urmă, Victor Piţurcă, considerat pe atunci un antrenor expirat, era înlocuit de la cârma naţionalei de chiar Răzvan Lucescu, antrenorul care la acea vreme se bucura de un apreciabil capital de imagine.

N-am votat schimbarea de la naţională deoarece fac parte din categoria celor care au încredere în antrenorul Victor Piţurcă. Dar am acordat circumstanţe respectivei decizii, considerând-o ca preţ acceptabil plătit pentru dezamorsarea tensiunilor acumulate în jurul naţionalei. Tensiuni create de o extraordinară presiune folclorică şi mediatică. Nici Victor Piţurcă nu s-a folosit de clauzele contractuale care-i protejau poziţia pentru a se crampona împotriva schimbării.

Printr-o atitudine conciliantă, el a făcut un ultim bine naţionalei pe care o calificase la un turneu european. Mai mult, Victor Piţurcă a fost omul cu care Ionuţ Lupescu s-a consultat atunci când a decis numele viitorului antrenor al naţionalei. Şi Victor Piţurcă nu a avut nimic împotriva lui Răzvan Lucescu.

Momentul schimbării a fost unul extrem de favorabil noului selecţioner. Meciurile oficiale care mai rămăseseră de jucat într-o campanie de calificare deja ratată îi ofereau lui Răzvan Lucescu timp de acomodare şi prilej numai bun pentru testarea opţiunilor personale în reconfigurarea lotului. Perioada de graţie a expirat însă. Chiar dacă mai are timp până la confruntările oficiale din preliminarii, Răzvan începe să deconteze, şi nu tocmai plăcut, capitalul iniţial de încredere.

Evoluţiile jenante ale naţionalei în ultimele meciuri, oficiale şi amicale, încearcă la greu răbdarea marginalilor. Este adevărat că nu poţi face bici dintr-un campionat cotonog. Dar, prin comparaţie, încep să fie reconsiderate meritele lui Victor Piţurcă, antrenor care reuşea să dea o altă faţă naţionalei având la dispoziţie aceleaşi resurse. Tot prin comparaţie, Răzvan Lucescu pierde meciul cu Victor Piţurcă şi atunci când este vorba despre tactul prin care antrenorul reuşeşte să aplaneze conflictele cu nărăvaşii fotbalului.

Să nu credeţi că Adrian Mutu era vreun sfânt pe vremea lui Piţurcă şi că el s-a făcut al dracului în ultimul timp. Dar frânele lui Piţurcă erau silenţioase.
N-am votat schimbarea lui Piţurcă. Nu votez nici schimbarea lui Răzvan Lucescu. Îi recomand însă actualului să preia de la predecesori bunele obiceiuri şi să renunţe la orgolii în interesul cauzei.