Reactivarea rezervistului Ion Iliescu

Campania electorală prezidenţială din acest an ne oferă un fapt surprinzător: revenirea lui Ion Iliescu în prim-planul scenei noastre publice. A fost o vreme când multiplul fost preşedinte al României părea resemnat la ipostaza de conducător de fundaţie obscură, dată în grijă pentru a avea şi el cu ce să se joace la bătrâneţe. Iată-l acum pe Ion Iliescu întors pe scena politică activă a ţării mai vioi ca niciodată.

Domnia-sa participă la mitingurile electorale ale lui Mircea Geoană, intervine cu puncte de vedere în chestiunile controversate ale zilei, se deplasează, chiar dacă în automobil al statului, până la Grivco, pentru a negocia coaliţii ad-hoc, e atacat de candidatul Traian Băsescu, alintat de candidatul Sorin Oprescu şi binecuvântat de candidatul Crin Antonescu. Ion Iliescu nu candidează la un nou mandat de preşedinte, deşi, ţinând cont de pofta sa de putere, nu s-ar fi dat în lături să o facă dacă Legea fundamentală i-ar fi permis.

Cum se explică, atunci, revenirea sa în forţă la aragazul pe care fierb faptele politice ale zilei? Prin implicarea sa în campanie ca susţinător ardent al lui Mircea Geoană.

Ion Iliescu şi-a spus cuvântul şi în campania lui Adrian Năstase din 2004. Nu însă cu abnegaţia pe care o dovedeşte în aceste zile. Ipostaza de chibiţ electoral al lui Mircea Geoană îşi are temeiul într-o realitate aparte a candidatului PSD. Mircea Geoană ştie că, de unul singur, nu poate ţine piept lui Traian Băsescu. Nu numai pentru că Traian Băsescu l-a bătut măr în cazul localelor din 2004, dar şi pentru că Mircea Geoană e total lipsit de carismă. Traian Băsescu, la fel ca şi Sorin Oprescu, e un personaj care stârneşte simpatii şi antipatii violente.

Sunt mulţi români care-l urăsc pe Traian Băsescu atât de tare, încât ar fi în stare să voteze şi un babuin, numai să nu mai obţină un nou mandat. Sunt însă şi mulţi români care l-ar vota pe Traian Băsescu şi dacă n-ar fi sprijinit nici măcar de floarea de colţ. Mircea Geoană, personalitate de plastic a politicii româneşti, nu stârneşte nici simpatii, nici antipatii violente. De aceea, spre deosebire de Traian Băsescu şi Sorin Oprescu, domnia-sa e dependent până la călcâiul şosetei de PSD.

Fără sprijinul maşinăriei PSD-iste, Mircea Geoană nu s-ar clasifica nici măcar pe ultimul loc în cursa pentru Preşedinţie. De altfel, în timp ce Traian Băsescu ţine să se înfăţişeze ca fiind de unul singur în competiţie, PD-L-ul sprijinindu-l mai mult sau mai puţin întâmplător, Mircea Geoană se prezintă drept candidatul unui partid: PSD.

Sloganul său electoral, chiar dacă nedat publicităţii e: Votaţi candidatul PSD!
Şi nu votaţi Mircea Geoană! Înainte de debutul campaniei oficiale, Mircea Geoană s-a confruntat cu o mare problemă: înscrierea în cursă a candidatului Sorin Oprescu. Deşi Ion Iliescu s-a dat de ceasul morţii ca să demonstreze că Sorin Oprescu nu e candidatul său, totuşi, mai ales în PSD, el trece drept omul lui Ion Iliescu. Din aprilie 2005, când a şters pe jos cu fondatorul, Mircea Geoană a nemulţumit oamenii lui Ion Iliescu, aducând în fruntea partidului oamenii săi.

Acţionând la centru şi în provincie, aceşti oameni se pot constitui într-o maşinărie pentru Sorin Oprescu nu atât din simpatie pentru candidatul independent, cât mai ales din antipatie faţă de Mircea Geoană. Sesizarea acestei realităţi explică neaşteptata dragoste a lui Mircea Geoană faţă de Ion Iliescu. Preşedintele PSD, văzut de mulţi ca un prostănac, e nu numai un politician abil, dar şi un om care nu uită, asemănându-se din acest punct de vedere cu Traian Băsescu.

Dacă n-ar fi fost obligat de împrejurări, Mircea Geoană l-ar mânca pe Ion Iliescu tăvălit în mujdei. Trebuie să defileze cu el pe post de Madonna, pentru că altfel riscă să piardă scrutinul şi, prin asta, chiar şefia partidului. Se afişează cu Ion Iliescu nu de dragul electoratului captivat de fostul preşedinte. Din punct de vedere electoral, Ion Iliescu e egal cu zero. Bătrânii care l-au votat, punând deştu' pe Trandafir, s-au cam dus. Cei rămaşi în viaţă cred, ca şi mine, că Ion Iliescu se face de râs jucându-se, la vârsta de 80 de ani, cu cubuleţele electorale, în loc să joace table în Cişmigiu.

Mircea Geoană are nevoie ca de aer de Ion Iliescu. Pe de o parte, pentru a întări imaginea unui PSD strâns unit în jurul candidatului, pe de alta, pentru a descuraja oamenii lui Ion Iliescu să-l mai ajute pe Sorin Oprescu.