"Recomandat de medicii dentişti..."

Dacă ar fi să ne alegem periuţa de dinţi sau pasta după anunţurile publicitare de la televizor, ne-am afla într-o mare dilemă. În fiecare asemenea anunţ, cineva cu halat alb ne spune că acea pastă sau acea periuţă reprezintă opţiunea "medicilor dentişti" (autohtoni, bănuiesc), adunaţi într-o asociaţie care nu recomandă, în nici un caz, în săptămâna respectivă, o altă variantă străină pentru dinţii noştri.

Confuzie totală. Fiecare pastă are "medicii" ei, dar fiecare grup de "medici dentişti" vorbeşte exclusivist, recomandă exhaustiv, dă sentinţe, aparent în numele întregii bresle.

Acest peisaj dentar mi-a venit în minte citind în presă, zilele din urmă, o sumedenie de analize şi recomandări referitoare la alegeri. "Stomatologii" politici generează o confuzie la fel de mare, dar cu consecinţe mult mai grave. În fond, dacă nu ne place periuţa, o schimbăm a doua zi. Ce te faci însă cu periuţele pe care eşti obligat să le foloseşti cinci ani la rând?

Analiştii cei mai nocivi nu mi se par cei clar arondaţi politic. În aceste cazuri există, cel puţin, claritate. Problema apare însă la cei care nu îşi asumă o opţiune, dar se străduiesc să se ţină şi să ne ţină departe de toţi şi de toate.

Teza fundamentală a acestor formatori de opinie sună cam aşa: Sistemul Băsescu e nociv şi a dezamăgit. Toţi ceilalţi contracandidaţi sunt însă la fel. Li se enumeră hibele. Concluzia: nu există soluţie. Trebuie să rămânem dubitativi, nu trebuie să ne pierdem vigilenţa. Şi, probabil, nu e înţelept să facem nimic ca să nu ne mai lăsăm păcăliţi.

Dacă această atitudine se transpune în fapte, "sistemul Băsescu" rămâne liniştit la locul lui. Prin urmare, "eleganţa" analitică echidistantă a celor care nivelează toate ofertele şi toate personalităţile alternative conduce la o certitudine: răul ne va sta pe mai departe, la căpătâi, ani lungi.

"Generoasa" idee, potrivit căreia toţi oamenii politici sunt la fel, pleacă de la o înşiruire de probleme ale fiecăruia, cele mai multe cu un sâmbure de adevăr. Dar dacă vom compara "hibele", aşa enumerat, vom vedea, rapid, că de cele mai multe ori sunt adunate mere cu pere şi că dimensiunile acestor reproşuri sunt de necomparat.

În concret, avem de-a face cu un sistem în care preşedintele e acuzat că a trimis în ridicol dosarul despre dispariţia flotei, că şi-a dat singur o casă din patrimoniul public, că a folosit justiţia în interes personal, că şi-a căpătuit (material şi politic) familia, guvernând prin comisii prezidenţiale şi oferind un model moral şi de conduită mai mult decât discutabil.

Contracandidaţii sunt însă şi ei plini de probleme: nu conving la televizor, nu le stă bine cravata sau nu poartă cravată, zâmbesc când ar trebui să fie gravi, sunt prea incisivi atunci când ar trebui să fie împăciuitori, nu pun bine accentul ascuţit în franceză, au fost văzuţi într-un judeţ alături de cineva dubios, dezamăgesc când merg, stau pe scaun, mângâie copii sau scriu scrisori. Cum să dai ţara pe mâna lor?

În felul ăsta, totul ajunge egal. Zmeul Zmeilor scoate foc pe nări, arde sate, pârjoleşte ogoare. Dar pe cine să ne bazăm, ce voinic sprijinim împotriva lui? Nu vedeţi cum le stau pantalonii? Nu vedeţi ce culoare caraghioasă au cravatele lor?

Confuzia morală totală, validată doct de astfel de analize, permite orice fel de afirmaţie în spaţiul public. Iată, domnul Boc îl scoate din Guvern, de capul lui şi al lui Traian Băsescu, pe domnul Nica. Iar domnul Berceanu ne explică: asta se întâmplă pentru că PSD vrea să iasă de la guvernare din motive electorale. Concluzia ar fi că domnul
Boc e pesedist, dar domnul Berceanu n-a mai mers până la capăt.

"Toţi sunt o apă şi-un pământ" e formula magică prin care "independenţa" nivelatoare a celor care formează opinii lasă răul la locul lui, îndemnându-i pe oameni să nu se implice. După alegeri, aceiaşi formatori de opinie vor participa, impasibili, la dezbateri despre nivelul redus al prezenţei la urne. Vor recomanda o altă pastă de dinţi...