x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Regret, Luminița Anghel!

6
Autor: Robert Veress 10 Mar 2013 - 02:47
Finala românească a Eurovision de anul acesta este încă un argument în favoarea renunțării participării TVR în această competiție pseudo-muzicală.
 
Harakiri-ul simbolic este o tradiție românească, dacă putem să ne facem de rahat într-o situație cu impact internațional, nu ratăm prilejul. Trimitem la Malmö o piesă care, doar printr-un accident va urca între primele 20 în clasamentul final, când aveam prilejul să ne batem pentru locul 2, cu Unique. Spun locul 2, pentru că, se știe, Eurovision nu este atât un concurs muzical, cât unul de cumetrii geopolitice. România e izolată în Europa și nu poate câștiga competiția, indiferent de calitatea piesei cu care concurează. Dacă este o melodie bunicică, așa cum a fost cazul în 2005, poate spera la podium. Anul acesta ar fi fost mai greu, oricum, fiindcă imaginea noastră în Europa, și așa șifonată, este, cred, la un minim istoric.
 
It’s my life, interpretată de Cezar, a fost aleasa publicului. Dacă televotingul a fost corect, atunci nu-mi rămâne decât să mă înclin: de gustibus non este dispudandum, mai ales că, până și colegul Mihai Gâdea s-a bucurat așa de tare la aflarea rezultatului! :)
 
Problema este, însă, votul juriului: o RUȘINE!!! Să nu generalizez: unul dintre membrii juriului este o rușine. Am aflat că îl cheamă Ștefan Năftănăilă și lucrează la Radio România. După mine, de luni ar trebui să fie șomer. Vorba lui Mircea Badea: ieși afară! Nu s-a mulțumit să-și promoveze piesa favorită, acordându-i punctajul maxim, ci a SUBMINAT piesa „Unique”, căreia nu i-a acordat NICIUN punct. Precizare pentru cei nefamiliarizați cu sistemul de vot: în finală participă 12 piese. Fiecare membru al juriului notează zece dintre piese cu puncte de la 1 la 8, apoi 10 (pentru a doua favorită) și 12 (pentru locul întâi). Patru membri ai juriului (inclusiv președintele) i-au dat lui „Unique” 12 puncte, un membru 10 puncte și altul 7 puncte. Luminiței Anghel i-au lipsit doar trei puncte pentru a câștiga votul juriului și finala (fiindcă ar fi ieșit prima după media aritmetică cu punctele obținute din partea publicului). Dacă Năftănăilă i-ar fi acordat doar trei puncte, Luminița Anghel mergea la finala din Suedia* (afirmație corectată în P.S.).
 
Scriu acest comentariu în primul rând pentru a încerca să o consolez pe Luminița Anghel. Nu o cunosc personal, nici nu este pe lista mea de muzicieni favoriți. Dar cred că are toate motivele să fie revoltată și chiar deprimată, după această seară. Chit că nu mi s-a părut tocmai inspirată în alegerea coregrafiei, fapt care și-a pus puțin amprenta asupra interpretării, ceea ce poate că a contat în ecuația finală (în semifinale a fost doar ea și muzica, în finală cineva a gândit că trebuie trupă însoțitoare, dans, antren – greșit!). Dar a pus un pariu de viață și avea șanse reale de a-l câștiga: a realizat o performanță deosebită, în 2005, împreună cu trupa „Sistem”, când a obținut locul 3 la Eurovision – cea mai bună clasare a țării noastre, din toate timpurile. Și-a propus să-și depășească recordul, iar o reușită ar fi însemnat apogeul carierei sale și o șansă pentru România de a-și mai retușa imaginea.
 
În 2005 a fost remarcată de compozitori din alte țări, iar spaniolul Rafael Herrero (Mis pesares, Señor!) a văzut-o (foarte bine, zic!) drept cea mai potrivită pentru a interpreta „Unique”.
 
Optimistă -avea de ce-, însă deopotrivă rațională, Luminița Anghel remarca, la începutul lunii februarie: „Am mare încredere în această piesă și dacă reușesc să trec de publicul din România, am convingerea că vom reuși să egalăm cel puțin, dacă nu chiar să depășim performanța obținută la Eurovision în 2005”.
 
Nu cred că ajunge, de data asta, un „N-a fost să fie!”. Luminița Anghel merită mai mult de o recunoaștere post-factum a meritelor sale, de o premiere „in vitro”. I-au fost retezate aripile, iar probabilitatea ca acestea să-i crească la loc e aproape nulă. Cel care a realizat operația trebuie să dea socoteală. Măcar atât, dacă nu se va conchide –corect din punct de vedere artistic și muzical, incorect din punct de vedere al ratingului TVR-, că e timpul pentru gongul final Eurovision.


* P.S. Afirmația conform căreia Luminița Anghel ar fi câștigat finala românească a Eurovision în cazul unui vot corect al lui Ștefan Naftanailă este eronată. Media aritmetică cu punctajul rezultat din votul publicului ar fi plasat „Unique” și „It's my life” la egalitate de puncte, iar în acest caz, votul publicului (favorabil lui Cezar) ar fi decis câștigătorul. Acest fapt nu schimbă, însă, datele problemei, din punctul de vedere al iresponsabilității lui Naftalailă. Pe de altă parte, unul dintre concurenți a reclamat faptul că televotingul a fost fraudat, iar dacă lucrurile s-au desfășurat așa cum susține (cu imposibilitatea de a înregistra voturi pentru anumiți concurenți), atunci câștigătorul de drept rămâne o necunoscută.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de