Sirena lui Roaită e glasul / Tâşnit din durere şi ură. Roaită, adică Vasile. Adică acel Vasile Roaită despre care se spune că a tras semnalul grevei de la atelierele CFR Griviţa, adică acel Vasile Roaită care ne-a terorizat (mă refer la cei de vârsta mea) prin lecturile obligatorii ale şcolii primare.
Sirena lui Roaită e glasul / Tâşnit din durere şi ură. Roaită, adică Vasile. Adică acel Vasile Roaită despre care se spune că a tras semnalul grevei de la atelierele CFR Griviţa, adică acel Vasile Roaită care ne-a terorizat (mă refer la cei de vârsta mea) prin lecturile obligatorii ale şcolii primare. Când ne-am mai săltat în cunoaştere am aflat că Roaită n-ar fi avut nici mamă şi nici tată. Altfel spus, Roaită n-a existat. Roaită nu a fost decât o invenţie a propagandei comuniste, nu a fost decât modelul diabolic creat pentru a ne dresa existenţa.
Urâte mai sunt acele amintiri. Dar parcă şi mai urât ne este prezentul în care Vasile Roaită este reinventat de propagandiştii afacerilor de tarabă. Cu noul Vasile Roaită ne-au făcut cunoştinţă ziariştii purtaţi pe aripile vântului. Realizatorii Realităţii, ai unei realităţi uneori fictive, l-au rebotezat pe Roaită în Bogdan Pătraşcu. În martorul Bogdan Pătraşcu pe care
l-au spâzurat de sirena vânzării Rapidului către Fathi Taher. De ce a fost ales tocmai Fathi Taher? Simplu. Pentru că Fathi Taher patronează Griro (fostă Griviţa Roşie) prin nişte firme în care este asociat cu dinamovistul Nicolae Badea. Altfel zis, este indusă lucrătura scandaloasă a patronării Rapidului de către Dinamo.
Realitatea TV, post patronat de Ovidiu Vântu, afacerist aflat şi el la un moment dat pe lista potenţialilor cumpărători ai Rapidului (?!), a reluat obsesiv “ştirea care a zguduit Giuleştiul” şi a tăvălit-o prin sosul altor dezbateri mai degrabă hazoase decât convingătoare. Luni seara, Ioan Viorel şi Tudor Octavian au făcut risipă de autoritate pentru a da credibilitate zvonului. Ioan Viorel, truditor conştiincios. Tudor Octavian, întotdeauna cu părerea la purtător, om care traversează lejer, cu umor şi fără apăsare, orice subiect; De la strigătul de împerechere a caprelor până la fisiunile nucleare de la Kremlin. Dialogul celor doi ne-a îmbălsămat cu o singură certitudine: incertitudinea. Ceea ce era de demonstrat.
Un ochi pe faţă, unul pe dos. Tricotaj al abilităţii manuale. Gigi Becali spune că ar fi auzit un ceva despre altceva. Gândeşte el, probabil, că destabilizarea Rapidului ar prinde bine Stelei. Marian Iancu se dă iar cumpărător de bună credinţă pentru a-i recâştiga pe suporterii din Giuleşti, dar amână din nou fapta concretă. Copos dă şi el cu negaţia-n gard:
“Infirm hotărât că nu există...”. Două negaţii, o afirmaţie. Emoţia bate afacerea. O afacere despre care cred că nu se conjugă nicicum la trecut, dar care poate avea oricând un viitor, dacă sunt îndeplinite două condiţii: Copos să vrea să vândă şi altcineva să vrea să cumpere.