Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cred că cel mai exact RMN privind felul de a fi al Stelei Popescu l-a făcut un bărbat necunoscut care, întâlnind-o dimineaţa în piaţă, i-a zis: „Doamnă Stela, v-am văzut şi o să-mi meargă bine toată ziua”. Inegalabila actriţă aduce cu ea o boare contagioasă de primăvară, de optimism, de chef de viaţă trăită mereu la punctul de fierbere. „Şi vorbele mele aleargă, simt că am atâtea de spus încât cuvintele îmi rămân în urmă. Maestrul meu de la Facultatea de Teatru mă frâna, opreşte mitraliera. Şi pe scenă mă înfigeam unde era cea mai mare agitaţie, unde era curent, aşa că mama se frământa de grija de a nu mi se inflama amigdalele. Îmi place să mă duc în fiecare dimineaţă la piaţă, aflam ce zice poporul şi îi furnizam informaţii lui bărbatul meu, Puiu Maximilian, care scria apoi acele cuplete menite să bucure românii că cineva pişcă aiurelile regimului Ceauşescu. După ce m-am luptat ani lungi, am reuşit să-l recuperez şi pe tatăl meu din Basarabia, îi găteam tot ce-şi dorea, a fost şi în lagărele ruseşti”. Atât de iubita Stela n-a stârnit ropote de aplauze doar la revistă şi la televizor prin cupletele delicioase alături de Arşinel, ea a cucerit publicul şi pe scena teatrelor, o culme a succesului fiind rolul ei din piesa „Preşul”, de Băieşu. A riscat, Stela cea aclamată de spectatori purtând la Teatrul de Revistă rochii strălucitoare cu paiete, în piesa satirică „Preşul” a îmbrăcat un halat cu pete de unsoare pe care l-a împrumutat de la mecanicul clădirii pentru a intra în rolul femeii de serviciu care mătura prin bloc. Sala a aplaudat-o pe Stela Popescu în picioare.
