România bună

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am început să citesc săptămînalele financiare, pentru că le-am avut la îndemînă, dar acum am nevoie de ele ca de apă şi de aer. Citesc în Săptămîna Financiară, în Ziarul Financiar, în Financiarul şi, cu precădere, în Money poveştile despre oamenii de afaceri fără probleme fiscale, unii cunoscuţi doar în lumea discretă a producţiei, a comerţului şi a lucrului cu banii.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am început să citesc săptămînalele financiare, pentru că le-am avut la îndemînă, dar acum am nevoie de ele ca de apă şi de aer. Citesc în Săptămîna Financiară, în Ziarul Financiar, în Financiarul şi, cu precădere, în Money poveştile despre oamenii de afaceri fără probleme fiscale, unii cunoscuţi doar în lumea discretă a producţiei, a comerţului şi a lucrului cu banii.

E vorba despre cei care construiesc România bună, care n-au cum să devină subiecte de presă şi de televiziune, pentru că îndîrjirea lor în direcţia binelui public, a construcţiei de mecanisme de producţie civilizate nu interesează jurnalismul de larg consum, concentrat pe excepţia rea şi pe România rea.

Descopăr în aceste publicaţii specializate, citite de oameni avînd la rîndul lor o orientare pozitivă în viaţă şi încurajaţi de experienţa deschizătorilor de drum, că numărul celor care clădesc mari afaceri, compatibile cu piaţa internaţională şi indispensabile celei naţionale, e într-o creştere exponenţială. Că nu doar golanii şi curvele, şmecherii şi speculanţii se înmulţesc, ci şi oamenii de afaceri stimabili, responsabili, vizionari. E suficient să cotcodăcească Gigi Becali lîngă o biserică, şi toată media se inflamează, de parcă a ouat o planetă, dar marele subiect cultural, care e construcţia reţelei de librării Diverta, trece necomentat.

România va intra în normalitatea la care tînjim, mulţi dintre noi fără nici o speranţă, atunci cînd paginile de sport şi publicaţiile sportive vor înţelege că opera de agricultor a lui Adrian Porumboiu e aceea care îl defineşte ca mare român şi nu capriciul publicitar ori, mai bine zis, costisitoarea sa distracţie de duminică, numită FC Vaslui. Culiţă Tărîţă şi Ioan Nicolae au fost bălăcăriţi în fel şi chip, licitîndu-se zona de gri din biografiile lor de kamikaze ai economiei de piaţă, ignorîndu-se faptul, esenţial, că produc pîinea, pe care o mîncăm zilnic, că, fără îndrăznelile lor adeseori sinucigaşe, în războiul pe care particularul îl duce cu falimentara agricultură patronată de stat, am sta la mălaiul străinilor.

Vieţile acestor pioneri, în edificarea României bune, sînt toate romane de aventuri scrise de un destin cu talent la castingul de caractere. România bună e trasă în sus, din balta în care o ţin politicienii şi miniştrii noştri de două parale, făcînd echilibristică între legal şi penal, de caracterele accentuate din afaceri.

Citind cu nesaţ şi cu un sentiment de culpă tîrzie reportajele despre constructorii de mari afaceri, cei mai mulţi deloc interesaţi de jocul rapace al imobiliarelor, îmi dau seama cît de mult am fost intoxicat, chiar şi eu, care mă socotesc un ins cu discernămînt la subiecte, de înmulţirea poveştilor despre România rea. Acestea produc un efect de orbire colectivă şi de abandon al motivaţiei, care cu greu mai pot fi vindecate. N-am mai strigat de două decenii lozinci mobilizatoare, dar, după ce am citit un articol deştept despre agricultura lui Adrian Porumboiu, simt nevoia să mă ridic în picioare şi să urlu: Hai România! Trăiască marii noştri oameni de afaceri! Slavă lor!