Sandra Izbasa, o fata care deseneaza in aer curcubee, a obtinut medalia de aur la Londra. Sapte insi din satul meu, Sangeru, randuiti la crasma, sar in picioare. Striga si se imbratiseaza. Toti sunt mandri. Pana acum au baut si s-au certat. Cinci nu-l suporta pe Basescu. Unul isi baga ceva in politica si spune ca politica e un cacat. In consecinta el nu se vara in asa ceva. Ultimul e pedelist, i s-a spus sa nu mearga la vot ca vin rusii iar domnul Basescu ar putea fi in pericol. El crede ca fara Basescu, Romania ar putea fi distrusa, ramanand fara ajutoare, fara prestigiu, scopita, ce s-o mai lungim, de democratie si de demnitate. Toti s-au certat ca chiorii cu toate ca au copilarit impreuna si, in fapt, tin unul la celalalt. Cand s-a suit tricolorul pentru Izbasa, au sarit in picioare iar Marin, prietenul meu care a iesit la pensie si are peste 700 de lei pe luna, bani teanc, unul si unul, striga ca da si el un rand.
Nimerindu-ma de fata, in cautarea unor cosasi, fiindca am cateva vaci, trebuie sa le procur hrana, e seceta, tabara de sculptura pe care am organizat-o langa Muzeul Pietrei, ma obliga la munca si responsabilitati, nimerindu-ma deci acolo, incerc sa intru in vorba, mai toti sunt beti, constat ca n-are rost, ma opintesc sa spun ceva, dar ma opresc. Consatenii mei din Sangeru, de varste medii, indivizi cu inteligente variabile, cred, ca si mine, ca Basescu este o calamitate pentru acest neam. Unii il detesta pe Basescu pentru ca a furat vapoarele (Dinel Beciu are doi baieti, iar cel mare, de 17 ani, se doreste vaporean), altii pentru ca a tinut-o pe Udrea 'din banii lor'. Ai o gagica, plateste-o tata din banii tai, n-o unge ministru sa ti-o finantez eu. Gagicile costa, zice Surub, ai bani, le tii, n-ai, ciuciu. Surub e mic si jucaus cu vorba. Basescule, daca vrei dame nu te baza pe gologanii mei. Intretine-le singur. Ion, pedelistul, e catran. Sunteti niste, tipa el, manios in vorba si gestica, vaci. Ceilalti urla ca el e bou. Ies cu amintirea scenei in care toti s-au suit in picioare cand a fost cantat imnul Romaniei, la Londra, pentru Izbasa si au facut pace. Dar imnul pentru Mircea Eliade, unicul mare filosof al religiilor din univers? Dar imnul pentru Brancusi, cel mai mare sculptor al lumii moderne, a carui opera face cat trei piburi nationale?
Ies din carciuma satului meu prahovean pe o ulita care incepe sa se intunece. Am citit undeva mesajul unui cetatean, intelectual rau de tot, care a uitat de Caragiale si Eminescu, de Brancusi si Iorga, de George Apostu si Paciurea, ramanand ingrijorat doar ca Basescu nu mai este divinizat. Acest pomelnic de morti gloriosi, iubitori de tara, daruitori de vlaga pentru fiinta nationala, au tras, dupa ei, tricolorul in sus. Ce a facut aceasta rusine nationala care se cheama Basescu pentru gloria poporului roman? Izbasa a suit in picioare sapte insi contradictorii. Arata-mi, Basescule, o clipa ca asta, generata de tine!
Prestigiul Romaniei nu sucomba din motive de Basescu. Sucomba in schimb din motive de uitare. Uitam de Brancusi si Eliade, uitam cine suntem. Alo, Merkel si Barroso, Romania se legitimeaza prin marile ei spirite si nu prin jeg si scursura! Priviti-o pe fata asta frumoasa, Sandra Izbasa, ea e Romania.