Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Modele din afară
America? Biblioteca Congresului. Cea mai mare bibliotecă din lume, cu peste 173 de milioane de obiecte - cărți, manuscrise, hărți, fotografii. New York Public Library? Aproximativ 56 de milioane de articole, cu digitalizări masive și zeci de biblioteci în oraș. Boston Public Library? Peste 23 de milioane de volume, primul sistem public din Statele Unite, cu colecții digitale solide. Smithsonian? Rețea de biblioteci și muzee cu milioane de volume, documente, fotografii și artefacte, integrate în colecții online. Getty Research Institute? Manuscrise, cataloage de artă, imagini, publicații științifice - toate la un click. Internet Archive: milioane de cărți, ziare, filme digitalizate. Project Gutenberg: 80.000 de cărți publice.
Europa? Germania: Staatsbibliothek zu Berlin, Bayerische Staatsbibliothek din München - milioane de volume și digitalizare extinsă. Franța: Bibliothèque nationale de France, Gallica - milioane de volume scanate, cărți, hărți, periodice, colecții multimedia. Marea Britanie: British Library Online, Europeana - manuscrise, ziare, hărți, imagini istorice, toate disponibile digital. Italia: Biblioteca Nazionale Centrale di Roma și Biblioteca Nazionale Centrale di Firenze, plus Biblioteca Apostolica Vaticana, cu codexuri și manuscrise rare. Austria: Österreichische Nationalbibliothek - colecții digitale extinse, ziare istorice și manuscrise rare. Ungaria: Országos Széchényi Könyvtár din Budapesta, digitalizare extinsă a patrimoniului național. Spania: Biblioteca Nacional de España, peste 30 de milioane de obiecte. Polonia: Biblioteka Narodowa din Varșovia, colecții digitale și ziare istorice. Nordul Europei: National Library of Norway, Kungliga biblioteket din Suedia, Det Kongelige Bibliotek din Danemarca - scanări aproape complete ale patrimoniului național. Țările baltice și Finlanda? Acces digital extins, aproape tot ce s-a publicat disponibil online.
România la început de drum
România? Nu lipsește complet. Dacoromanica / Biblioteca Digitală a Bucureștilor (digibuc.ro). Biblioteca Metropolitană București pune la dispoziție documente digitalizate din colecțiile proprii și ale altor instituții: Biblioteca Academiei Române, Muzeul Literaturii Române, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Platforma RESTITUTIO a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” și resursele digitale ale Bibliotecii ASE oferă acces la manuscrise, cărți, reviste și materiale de specialitate, online. Biblioteca Băncii Naționale a României oferă, de asemenea, resurse digitalizate, în special studii economice și lucrări de referință.
Alte biblioteci cu colecții digitale includ Biblioteca Națională a României, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași, Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj, Biblioteca ASTRA Sibiu, Biblioteca „Alexandru D. Xenopol” Arad și Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu” Piatra-Neamț. Lista continuă: bibliotecile județene din Bacău, Brăila Bistrița-Năsăud, Brașov, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Dolj, Harghita, Hunedoara, Mureș, Prahova, Suceava, Teleorman, Timiș, Vrancea etc. Toate au digitalizat cărți, manuscrise, periodice sau materiale iconografice.
Biblioteca Academiei Române parcurge drumul anevoios al digitalizării, cu bugete reduse de la an la an. Un patrimoniu de peste 14 milioane de unități biblioteconomice urmează calea către online. Biblioteca digitală a BAR, proiect demarat în 2023, va pune în curând la dispoziția publicului o primă tranșă din valorile pe care le deține. Se creează conținut digital prin eforturi comune atât ale resurselor proprii, cât și ale partenerilor Bibliotecii Academiei. Se poate.
Între entuziasm și blocaje
IICCMER a început să digitalizeze presa comunistă - colecții precum „Scânteia” sau „România liberă”. Dicționarul limbii române (DLR), cel mai mare proiect lexicografic al Academiei Române, este accesibil online. Mai există și inițiative private ori semioficiale: manualul.info, unde găsești manuale școlare din „epoca de aur”, sau Arcanum Digiteca, un proiect maghiar care oferă acces (contra cost) la colecții imense de publicații românești.
Și totuși… accesul rămâne fragil, limitat, incomplet. Digitalul există, dar e ascuns în labirinturi de formulare, autentificări și servere care adesea cedează. Standard internațional? Pas real. Dar insuficient. Memoria Capitalei? Parcă abia începută.
Cultura moartă, dar bine păzită
Între timp… cărți interbelice, manuscrise rare, ziare vechi. Zac în depozite. Norvegia scanează aproape tot ce a publicat vreodată. Noi? Ne rugăm de bibliotecar să scoată o carte din 1941! Avem infrastructură. Servere. Specialiști. Ce lipsește? Voința politică. Strategia coerentă. Cultura moare protejată. Între rafturi. Printre fișe prăfuite. Servere defecte.
Digitalizarea ar costa mai puțin decât o autostradă fantomă. Și totuși… totul se degradează. Ministerele fac festivaluri. Bibliotecile inventariază. Universitățile scriu proiecte europene. Cărțile? În subsoluri cu igrasie. Cine păzește memoria digitală? Nimeni. Sau doar cei care fac rapoarte despre memorie. Fără acces real.
Te întrebi… oare foamea culturală e cu intenție? Hanns Johst: „Când aud de cultură, îmi vine să pun mâna pe pistol”. Stalin: „Ideile sunt mai puternice decât armele. Noi nu ne vom lăsa dușmanii să aibă arme, de ce i-am lăsa să aibă idei?”. Și: „Scrisul este cea mai puternică și importantă armă a partidului. Educația e o armă ale cărei efecte depind de cine o ține în mâini și spre cine este țintită”.
În România de azi… logica asta încă funcționează. Subtil. Dostoievski e „nociv pentru tineri”. Volume interbelice. Manuscrise rare. Ziare de epocă. Zac inaccesibile.
Rezistența prin furt cultural
Dar există rezistență. Liesel Meminger, din Hoțul de cărți. Fură literatură. Citind pe ascuns, sub scândurile podului. Fură cărți din biblioteci supravegheate. Memorează pasaje. Recuperează volume distruse. Fiecare pagină citită… o victorie. Mică. Dar așa se luptă împotriva uitării. Împotriva opresiunii.
România? Situație similară. Cercetători. Studenți. Pasionați de literatură. Echivalentul lui Liesel Meminger. Trebuie să „fure” accesul la cărți. Dacoromanica / Biblioteca Digitală a Bucureștilor (digibuc.ro). Început. Volum limitat. Probleme tehnice. Lipsa mentenanței. Acces fragil. Temporar. Ca și cum Liesel ar fi găsit doar câteva pagini dintr-o carte. Restul… pierdut între rafturi încuiate.
Acest „furt” cultural… nu e metaforă. Realitate. Tinerii vor să studieze trecutul României. Să recupereze cărți ascunse de timp și proceduri. Să înțeleagă cine suntem. Alte țări? Totul la un click. Noi? Ne ascundem între dosare și servere defecte. Furt de idei… pentru salvarea culturii.
Rezultatul? România offline. Cimitir cultural bine administrat. Dacă nu e scanat… dacă nu e pe Google… nu există. Generațiile tinere cresc… trecutul? Legendă urbană. Eminescu doar în citate pe Facebook. Nicolae Batzaria (Moș Ene). Creatorul lui Haplea. A auzit cineva de el?
Haplea simbolizează azi pe cei care limitează accesul la cultură: reguli absurde. Lacăte pe rafturi. Proceduri birocratice. Lecturarea cărților… imposibilă. Batzaria făcea lumea să râdă. România? Realitate mai puțin amuzantă. Tinerii… luptă cu absurdul sistemului cultural.
Cea mai mare ironie? Ne lăudăm cu „tezaurul cultural”. Cu „patrimoniul unic”. Vorbim despre identitate națională. Rădăcini. Dar… tot ce am produs? Nu e accesibil. Vorbim despre strămoși. Simboluri. Trecutul nu poate fi la un click. Experți în discursuri funerare pentru cultura vie.
România offline… nu e accident. E proiect. Pretindem că avem biblioteci. Dar nu le folosim. Ne batem cu pumnii în piept: avem istorie. Dar nu o facem accesibilă.
Și totuși… Dacoromanica / Biblioteca Digitală a Bucureștilor (digibuc.ro) și platforma RESTITUTIO arată că se poate. Început. Pas real către digitalizare. Dar… începutul nu e suficient. Fără strategie. Fără resurse. Fără voință politică și instituțională. Memoria digitală rămâne fragmentată. Vulnerabilă. Greu accesibilă.
Până când se va înțelege: trecutul digitalizat nu e lux. Library of Congress, New York Public Library, Boston Public Library, Smithsonian Libraries și Getty Research Institute arată ce înseamnă acces real. România va continua să stea în urmă. Privind cum alte țări își pun trecutul la un click distanță. Noi? Îl ținem sub lacăt. Protejat… dar mort.
Citește pe Antena3.ro
