Romanii, consumul si telecomanda

Cand vor putea romanii sa consume mai mult? Atunci cand vom scapa de tot de inflatie, de arierate si de pierderi in economie. Dar pentru asta va fi nevoie, in primul rand, de mai multa munca performanta. De mai mult spirit intreprinzator. Si de libera initiativa. Starea de asteptare nu-i decat un mod de a lungi boala.

Forta oricarei economii se exprima, sub nenumarate aspecte, prin doua trasaturi esentiale: productia si consumul. Dar rareori aceste doua faze ale procesului economic au la baza criterii rationale.

In cazul consumului, cu deosebire, singurul criteriu intr-adevar rational ce s-a impus in sens larg este legat de bani. Cererea de consum este socotita reala si, prin urmare, e luata in seama ca atare numai in masura in care este solvabila. Acoperita cu bani. In rest, de-a lungul timpului, cererea de consum a raspuns unei formule numai in parte rationale: nevoi vitale + nevoi stringente + nevoi obisnuite + placeri + capricii. Iar de la aparitia televiziunii, cu deosebire dupa explozia televiziunii in culori, consumul a raspuns continuu impulsurilor primite de pe micul ecran.

Romanii, tot plimbandu-se cu telecomanda de pe un post tv pe altul, sunt bombardati cu reclame ademenitoare. Oamenii sunt starniti sa ia credite, eventual... numai cu buletinul, cat o mai merge, si sa consume.

Bani, dupa cum se vede, sunt. Cota unica a facut sa creasca veniturile. In plus, au venit multi bani de la romanii plecati prin lume. E cert, populatia vede deja un colt de bunastare. Dar mai e mult pana departe.

Mai cu seama, e cazul sa facem o distinctie neta intre stilul de viata in haine de sarbatoare si stilul de viata in haine obisnuite, de zi cu zi. Ca sa nu ne pierdem in iluzii.

Fara indoiala ca Romania are si o clasa de superinstariti. Unii s-au imbogatit muncind. Altii... Cert este ca bunastarea lor e diversificata. Fiecare traieste dupa pofta inimii.

Exista si o clasa de mijloc. In formare si inca plapanda. Fara o bunastare certa. Dar dornica sa consume.

Marea masa a populatiei, starea a treia, fie ca incepe sa guste din bunastare cu lingurita, fie ca nu a ajuns inca la bunastare. Dar in nici un caz nu aspira la diversificarea nivelului de trai. Pentru aceasta categorie, bunastarea e un produs de serie.

La fel si consumul.

Dar rata consumului nu poate fi desprinsa de eficienta fiecaruia si de eficienta societatii. De altfel, bunastarea individuala si prosperitatea societatii sunt in stransa legatura. Romanii mai au insa de asteptat pana sa ajunga la bunastare. Si, prin urmare, la o rata optima de consum. Pana atunci, viata ii va obliga sa-si restranga drastic cheltuielile. Pentru ca niciodata nu le ajung banii, desi cei mai multi nu sunt risipitori. Iar o schimbare a stilului de viata nu va veni decat de la o noua tabla de valori, care sa puna intr-o alta ecuatie, mai apropiata de cerintele eficientei, proprietatea, munca, productia, venitul si consumul.

Cand vor putea romanii sa consume mai mult? Atunci cand vom scapa de tot de inflatie, de arierate si de pierderi in economie. Dar pentru asta va fi nevoie, in primul rand, de mai multa munca performanta. De mai mult spirit intreprinzator. Si de libera initiativa. Starea de asteptare nu-i decat un mod de a lungi boala.