Nu stiu cand am inceput sa nu mai stiu. Sa nu-l mai simt. Ma roade de luni de zile lipsa lui. Ma macina, ma bantuie. Nu stiu incotro a luat-o, sa-l pot prinde si sa-l aduc inapoi. Poate ca-l adulmec de departe, dar, cand sa-l prind, dispare, ca ma intreb: mai are rost? Pare ca rostul meu nu mai are nici un rost.
Ce rost are sa ma apuc si eu sa-i cainez pe oamenii aia care s-au culcat intr-o casa si s-au trezit intr-un iglu, in soba carora a inghetat jarul, care dardaie sub sube sa se incalzeasca? Ce rost are cand vecinii lor mai scuturati (de zapada) nu-i ajuta, ca au si ei probleme: se termina votca la crasma si pana s-or deszapezi drumurile nu mai vine alta. Si daca tot au venit jandarmii si suporterii? Sa nu aiba ce face si sa se ia la bataie? Ce rost are sa zic ca ala-i lenes, ca prea se vaita, ca, uite, in ’54 a fost mai rau, dar nu a fost atata isterie si-atata jale, ca n-am de unde sti. Martorii sunt batrani. Atunci erau copilandri. Batranii de-atunci, cei neputinciosi si singuri, s-au dus. Cum sa-i intrebi?
Ce rost are sa spun ca sinistrati sunt si aici, in mocirla inghetata. Sinistrati de soarta. Ca la 45 de ani nu mai gasesti un salariu alb pentru zile negre si nici pentru subventia de caldura, ca n-ai platit impozitul de casa, n-ai avut cu ce, abia de doua luni ti-ai gasit un salariu asa mic si colorat cum e.
Ce rost are ca mangaliotii striga sinistrati in gerul din apartamente de la inceputul iernii daca nu aude nimeni? Ei asteapta… 'Ne-am uitat la tv cu speranta si... am ramas cu speranta! Poate ca problema noastra paleste in fata celorlalte judete aflate la ananghie! Nu ma mai uit la termometrul din camera, stiu deja ce temperatura am in casa dupa gheata care se formeaza la baza ferestrelor! Nu pot sa-mi dau seama ce scenarii politice se croiesc pe spinarea noastra, la ce le foloseste? Trebuie sa ne extermine sau...'
Unde e rostul rostului meu?