Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pana in 1989 frica venea din pereti si din scrumiere. Mai era si sufletul slinos al turnatorilor. Acolo sedeau ascunse urechile dihaniei care voia sa stie tot. Si cam stia. Dar falcile ei nu puteau sa roada oscioarele tuturor 'vinovatilor'. In anii din urma, ii alegeau doar pe cei foarte grasi. 'Plevusca' era lasata sa se mai ingrase. Avea si un nume dihania. Un nume Matrioska. Mai intai Ceausescu, dupa care regimul comunist, apoi securitatea, pana ajungeai la sectorist, care era papusa cea mai mica.
Si-a venit libertatea. In primul rand, libertatea de-a nu ne mai fi frica, de-a da afara frica din viata noastra. Inclusiv frica de Dumnezeu, cum au facut-o, cu rezultate dezastruoase pentru toti, cei mai multi dintre noi. Poate ca de la alungarea acestei frici a prins curaj frica cea veche, intorcandu-se. Nu dintr-odata, ci cu pasi mici, hoteste, pana cand a devenit din nou stapana pe vietile noastre. Putem spune ca dupa 22 de ani de libertate mincinoasa, frica a recucerit Romania. De data aceasta, cu arme mult mai sofisticate si, poate din respect pentru traditie, cu masini albe, dar cu oameni in negru la poarta.
Ca sa fie foarte clar, nu vorbesc de frica pe care trebuie sa o simta in oase toti cei care stau cu bucile dispretului pe grumazul legii. Avem carduri de astfel de indivizi, de la cei ce-si desfasoara activitatea in strada, pana la cei al caror birou de lucru e tara. Pentru demascarea harniciei infractionale a acestora sunt bine veniti, la orice ora din zi si din noapte, mascatii. Cum la fel de bine venite sunt urechile care asculta. In astfel de cazuri! Binevenite pe fir, caci de aici vine mai nou frica. De pe firul invizibil al telefonului mobil si-al internetului. Nenorocirea este ca ea, de frica zic, nu prea mai stie sa discearna. Da buzna in viata tuturor, tuturor celor care pot, la o adica, sa calce pe vreo bataturica dihania.
Exista, se intelege, si de data aceasta o dihanie. Si exista si un nume de scena pentru aceasta.I se spune siguranta nationala, in acesta fiind incapsulati, dupa acelasi principiu al Matrioskai, domnul SRI, domnul DNA, iar la urma de tot, mic, mititel, domnul presedinte, zice-se. Poate ca domnul presedinte e bagat in aceasta oala, in care fierb la foc mic cele mai rafinate abjectii, din pricina vocatiei dumisale de trambitas neintrecut al fricii. La ultimul festival de profil, i-a sfatuit pe toti politicienii si pe toti oamenii de afaceri, poate ca si pe toti jurnalistii, sa nu doarma linistiti, falcile dihaniei stau pe aproape, gata sa-i inhate! Asa a spus, toti, nu toti cei ce se simt cu musca legii pe caciula! Cum sa nu-ti fie frica, atunci? Si cum sa nu te gandesti cu revolta la soarta nenorocita pe care o are biata noastra Romanie? Da, s-a intors frica! Mie, unuia, mi-e frica. Mi-e frica indeosebi de ziua in care o sa-i fie chiar domnului presedinte frica!
