După ce MRU a primit numele de scenă "Unguent”, ar trebui să-l auzim ţipând de la tribună către simpatizanţii săi - "Unsuroşii mei !” Nu că s-ar potrivi de minune strigătura ? Că "Unguenţii mei !” ar suna de-a dreptul cacofonic.
Răzbătătorul Ghişe părea să fi purtat degeaba tricoul ăla cu "dismissed Băsescu”. Geaba şi plimbările prin jurul Cotrocenilor la ceas de seară, nicio scofală. "Ciocoii” partidului nu l-au vrut pe liste din prima şi l-au lăsat de izbelişte, amânându-i candidatura. Abia i-au oferit şansa să se transforme iarăşi în omul-sandviş. Cu alt ketch-up pe panoul protestatar, desigur, adecvat contextului.
Culmea, o soartă mai vitregă a avut-o juvetele Vişan, care, deunăzi, închiriase cu ora studiourile televiziunilor de nişă. Unde zappai, hop şi el, năduşit şi grav ca o flaşnetă portocalie. Mazăre, păstaie verde...bla-bla, seară de seară. Era vremea când bercenii şi bourenii de partid fugiseră în munţi şi pregăteau mişcarea de rezistenţa. Îl găsiseră doar pe fostul pedagog din Craiova să se războiască mediatic cu balaurii social-liberali. Unii strângeau bani la teşcherea, iar alţii se umpleau de penibil, încasând şi înjurături cu toptanul. Cunoaşteţi şi dumneavoastră cimilitura aia străveche, cu mălaiul şi... Cică în politică e ca la mafioţi, ăl de varsă, piere, aşa se vaită peste tot disidentul din Dolj. Cam târziu s-a trezit la realitate trădătorul, deşi nu-i nevoie de cine ştie ce glagore pentru asta. Omertă cu carnet de partid şi cotizaţie plătită la zi, ce mai capitalism zbanghiu !
Intransigenta, apriga Monica n-a reuşit să pună stavilă incompatibililor vânători de locuri în parlament. Oricum, e prima încercare serioasă de acest fel în menajeria politică de la noi. Comisia de etică născută din ambâţ macoveist s-a zbătut să cureţe cât de cât lista cu aventurierii populari. Declarativ populari, căci impopularitatea lor e tare contondentă la norod. Ăi respinşi s-au ploconit pe la şefii din Modrogan ai partidului şi văzutu-şi-au astfel visul cu ochii: catindaţi la sceptrul de legiuitori naţionali ! Vecinii de cartier îi vor saluta altcumva, frângându-se oleacă de şale, autorităţile locale îi vor trata cu îngăduinţă slugarnică, iar presa îi va transforma în ciudăţenii publice. Bufoneriile electorale sunt miezul democraţiei capitaliste, eşafodul pe care sunt executate onestitatea şi bunul simţ...
Cu câteva sute de mii de euroi ajungi senator ori deputat, se vorbeşte pe la colţuri. Bani negri, altminteri, că alegătorul mituit n-are chitanţă fiscală. Ia şi bagă în buzunar, bucuros că mai alungă o zi, două, sărăcia din bătătură. Primarul încasează grosul, ce naiba !, e doar păstorul adulat al turmei de zdrenţăroşi. Iar în vârful urzelilor şade preşul de la judeţ, jupânul care dijmuieşte fondurile publice din zonă. Votând, parcă devii complicele ăstora toţi, tovarăşul lor de furăciune aproape oficială. Merită ?
Vedetele scenei politice s-au ascuns prin văgăunile electorale de frica redistribuirii. Crin a ales Deliormanul încremenit în timp, Elena, Codrii Neamţului, Victor, târgul cărbunarilor, Mihai Răzvan, smârcul branconierilor - sau Pecica (g)ingaşă ? - , Vasile, podgoriile Recaşului... E un calcul rece, pragmatic, în strategia liderilor băştinaşi, nu vreo toană de amorezi tomnatici. Ei sunt îndrăgostiţi de cariera lor publică, nicidecum de colegiul din care îşi vor trage osânza de demnitari. După ce se vor muta în Dealul Arsenalului, nu-i veţi mai zări pe hudicioarele prăfuite ale cătunelor ce continuă să boicoteze istoria.
Steaua vanghelicului primar s-a stins. A apus vremea când tenacele Vanghelie îi garanta pe toţi. Azi e rândul lui Chiliman să-i gireze pe muşteriii cu pretenţii de mărire. Miniştri, oameni de carte ori descurcăreţi de conjunctură se hlizeau de pe panourile publicitare la umbra ferentarianului. El era un fel de pontoarcă, dispozitivul acela de desfăcut orice încuietoare electorală. Îl folosesc spărgătorii de case. Dar, în definitiv, unii politicieni nu sunt tot spărgători ? Dau buzna în destinele noastre şi ne uşurează de speranţe, ne şterpelesc prezentul şi ne despoaie de viitor. Ceva mai rasaţi, totuşi, ei nu acţionează în dârdora nopţii, ci la lumina zilei, fiindcă altfel n-ar avea niciun chichirez priceperea lor de lotri scrobiţi. Dacă nu sunt văzuţi de ceilalţi, ce rost să-şi mai aibă cacealmaua democratică ? Să-i admire poporul şi să-i invidieze, să-i aduleze ca pe nişte modele de succes, aista-i focul ce le ferfeniţează somnul ! Să le pună poza sub căpătâi şi să se roage la ea, ca la Sf.Nectarie... Doamne, de s-ar sfârşi mai repede capitalismul ăsta cumplit de original !
Elena a pogorât în mijlocul proletariatului şomer. Şi-a târguit perdele şi mochete din colţ, de la magazinul de cartier. În colbul molatic al Romanului a lovit-o brusc fiorul liric. A devenit melancolică, rătăcită premeditat în dorul de Minulescu. Ne-am trezit cu ea recitând, sfioasă ca o şcolăriţă şi cuvioasă ca o călugăriţă. S-a întors lumea cu fundul în sus, fraţilor, şi mă tem că n-o va mai răsuci nimeni la loc ! Dimpotrivă, alegerile din decembrie îi vor întări suceala.
Gigi e topit după luxul Palatului Parlamentului. E înnebunit să-şi soarbă cafeaua pe mese scumpe, nu ca gioarsele alea de la Bruxelles. D-aia s-a amestecat cu urmaşii brătienilor, să-şi poată bea în tihnă drogul cofeic şi luleaua. Că doar nu-l bănuiaţi de vreun frison legislativ, de-o contaminare ideologică liberală ? Vasăzică, de-aci înainte bogătanii se vor îmbulzi în Casa Poporului, iar gloata în mahalalele sordide, mereu în lăbărţare.
Campania electorală va oferi îndestule derby-uri şi chibiţii aşteaptă cu nerăbdare măscările "bărbaţilor de stat”. De departe, "El Clasico” va fi confruntarea dintre domnul Dan, Caracaleanu' , şi premierul Ponta. Ce spectacol de gală, ce cadou pentru poporul de electori ! Ce Obama şi Romney ? vax albina ! copii de mingi pe lângă cei doi, cărora li s-a năzărit să facă skandenberg pe Masa Tăcerii lui Brâncuşi. Deja, casele de pariuri au fost luate cu asalt, rezervele strategice de seminţe de floarea soarelui s-au epuizat demult, galeriile şi-au tocit suflătorile, ţara fierbe ! Gata, daţi-i drumul la circ, bibicilor !