Sansa unica a PNL

PNL are acum sansa unica de a deveni primul partid al tarii. Paralizat de indarjirea lui Traian Basescu, PD nu poate face altceva decat sa stea in expectativa. A pleda pentru ramanerea in Irak ar fi un gest sinucigas. PSD se complace in baltirea catastrofala de dupa Congresul din aprilie 2005. UDMR si PC sunt prea mici pentru a fi luate in seama.

La finele saptamanii trecute, Partidul National Liberal a starnit media cu doua momente spectaculoase: premierul Calin Popescu Tariceanu l-a insotit pe bicicleta, o parte din drum, pe atletul Vasile Stoica, plecat pana in Spania pe scaun cu rotile.
Delegatia Permanenta a adoptat o rezolutie in chestiunea retragerii militarilor nostri din Irak.
Documentul angajeaza intregul partid intr-o campanie nationala de informare a populatiei si una de strangere de semnaturi.
Primul moment e nazbatie.
Pe Calin Popescu Tariceanu nu-l prind astfel de giumbuslucarii. Impuse pe scena noastra publica de Traian Basescu, spectacolele gratuite, facand deliciul fatucelor din presa, saracute la fusta si la minte, incep sa-si piarda din impact chiar si in cazul politicienilor care trec in ochii opiniei publice drept circari. Cu atat mai mult romanii n-au gustat darea in stamba a premierului, cu cat acesta s-a afirmat in ansamblul politicii autohtone de telenovela ca un politician serios, prea ocupat cu administrarea tarii pentru a-si ingadui ragazuri de spectacol gratuit.

Cel de-al doilea moment e insa o lovitura politica serioasa. Poate cea mai serioasa, cea mai temeinica lovitura data de PNL de la alegeri incoace, daca scoatem din calcul decizia de a nu provoca alegeri anticipate.
S-a spus si s-a scris ca initiativa liberala a fost un sah dat lui Traian Basescu.
Intr-adevar, ea l-a tintit si l-a lovit zdravan pe presedinte.
Am gresi insa limitand-o doar la razboiul dintre Palate. Initiativa e, inainte de toate, una menita a relansa partidul in plan electoral. Fara a tine cont de atacurile prezidentiale, de campania mediatica tendentioasa, de slugarnicia PSD fata de Palatul Cotroceni si de reactivarea coloanei a V-a PD-iste din partid, conducerea liberalilor a decis sa mearga pana la capat in chestiunea retragerii.
Hotararea Delegatiei Permanente are astfel cateva avantaje importante:

Provocand o dezbatere publica, sporesc sansele ca romanii sa-si spuna deschis nemultumirea fata de aventura noastra in infernul irakian. Pana acum, opinia publica s-a manifestat doar in sondaje, deoarece a crezut ca afacerea nu depinde de ea. Simtea ca prezenta militarilor nostri in Irak e o nebunie prin raportare la interesul national. Considerand insa ca e ceva abscons, tinand de secretele Puterii, opinia noastra publica a evitat sa ceara fatis retragerea din Irak. Campania liberalilor ii da, in sfarsit, posibilitatea sa se pronunte si altfel decat pe sest, altfel spus prin sondaje.

Angajand la strangerea de semnaturi structurile din teritoriu, PNL are posibilitatea de a desfasura si o intensa activitate electorala pentru sine insusi. Fiecare membru va colecta o data cu semnaturile pentru retragere si voturi in favoarea partidului. Cum campania va fi dusa de PNL, si nu de Alianta, PNL are in fine prilejul de a se distinge in raport cu PD. Dupa un an si ceva in care PD s-a afirmat in ochii electoratului Aliantei ca formatiune cu initiative rasunatoare, PNL isi poate lua revansa.
PNL are acum sansa unica de a deveni primul partid al tarii. Paralizat de indarjirea lui Traian Basescu, PD nu poate face altceva decat sa stea in expectativa. A pleda pentru ramanerea in Irak ar fi un gest sinucigas. PSD se complace in baltirea catastrofala de dupa Congresul din aprilie 2005. UDMR si PC sunt prea mici pentru a fi luate in seama.
Sansa unica a PNL poate fi ratata daca partidul da inapoi sau renunta discret la initiativa.
Pentru PNL a venit momentul sa arate ca e un partid, si nu o gasca oportunista.