Şansele lui Crin Antonescu

Mulţi spectatori vor fi sesizat, poate, comportamentul ciudat al lui Crin Antonescu la Ştirea zilei de miercuri seară. Interlocutorul senin, gata să se prindă în orice taifas tv, pentru a da o replică deşteaptă, a lăsat locul unui ins iritat, obsedat să spună un text cu care a venit de acasă. Mai tânără, Gabriela Firea s-a supărat.

Eu însă, mai bătrân, îl înţeleg pe Crin Antonescu. Începe să-l lase nervii. Pentru că tot mai mulţi inşi se străduiesc să-l convingă şi să ne convingă că n-are nici o şansă la Preşedinţia României după rezultatul obţinut de PNL la scrutinul europarlamentar.

Desigur, la alegerile de la 7 iunie 2009, PNL a scos un scor nemulţumitor. Atât în raport cu obiectivele asumate de partid (20%), cât şi în raport cu ipostaza PNL de principală formaţiune de opoziţie. E un scor care trebuie analizat cu exigenţă de conducerea PNL şi, mai ales, care trebuie să ducă la măsuri. Nu însă - cum cred unii - de sancţionare a filialelor codaşe, ci de perfecţionare a prestaţiei PNL la nivel naţional. A trage de aici concluzia că nu se mai poate face nimic în cursa pentru Preşedinţie, Crin Antonescu fiind deja un perdant, mi se pare o mare prostie. Scorul de la europarlamentare poate fi temeiul unor concluzii privind prezidenţialele nu numai la PNL, dar şi la PSD, şi PD-L, numai printr-o înţelegere profundă a ceea ce s-a întâmplat duminică, 7 iunie 2009.

Campania pentru europarlamentare a fost folosită de cei trei competitori - Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu - pentru a-şi face campanie în vederea prezidenţialelor. Deşi liderii PD-L şi Traian Băsescu s-au întrecut în a susţine că nu desfăşoară campanie pentru prezidenţiale, realitatea e alta. Declarând pe toate drumurile că nu s-a decis încă dacă va candida, Traian Băsescu a dus-o timp de o lună într-o campanie pentru prezidenţiale. Mircea Geoană s-a străduit să-şi adâncească ipostaza vitală pentru a avea şanse la Preşedinţie: delimitarea de Traian Băsescu în condiţiile alianţei PSD cu PD-L, formaţiune prezidenţială. Rămâne mai mult decât semnificativ că anunţul privind retragerea din CSAT a fost făcut chiar în ziua scrutinului. În concepţia strategilor de campanie, acest moment trebuia să fie (şi a fost!) cel al despărţirii categorice de Traian Băsescu. Pozându-se în mijlocul echipei de candidaţi la europarlamentare, Crin Antonescu a ţinut nu atât să dea celorlalţi ceva din capitalul său electoral, cât mai ales să se situeze drept candidat la Preşedinţie. Sub acest semn, în mai toate interviurile, Crin Antonescu l-a atacat pe Traian Băsescu. Principalii competitori s-au străduit să dea europarlamentarelor nota de esenţă a prezidenţialelor. Au reuşit să convingă electoratul că la 7 iunie 2009 votează şi pentru Preşedinţie? Evident, nu. Dacă ar fi reuşit, procentul de participare ar fi fost mult mai mare decât cel anunţat de BEC. Toate datele arată că a ieşit la vot doar electoratul captiv sau, mai degrabă, mituit - de la cei interesaţi să se pună bine cu primarii până la cei plătiţi cu ziua. În aceste condiţii, dacă se poate vorbi despre un test pentru prezidenţiale, el a constat doar în verificarea capacităţii principalelor partide de a-şi mobiliza electoratul captiv. Din acest punct de vedere, rezultatul obţinut de PNL poate spune cel mult despre forţa partidului în teritoriu. Dar, şi în aceste condiţii, rezultatul obţinut nu e semnificativ pentru ce se va întâmpla la prezidenţiale:

1) Spre deosebire de PSD şi PD-L, PNL a obţinut un rezultat real, neviciat de turismul electoral, de mituire sau fraudare în general.

2) PSD şi PD-L au aruncat sume importante de bani în publicitatea mascată la televiziuni. PNL a fost mult mai zgârcit.

3) Noua echipă a PNL e de puţin timp în fruntea partidului. Schimbarea radicală din martie a întrerupt procesul firesc de reorganizare de după căderea de la putere. Cele două luni care au trecut de la schimbare au însemnat un timp prea scurt pentru o temeinică reorganizare a filialelor şi a partidului în general.

4) PNL a fost evident victima fraudării alegerilor. Voturile furate de la PNL au mers nu numai la PSD şi PD-L, dar şi la PNL: aceasta deoarece amândouă formaţiunile, deşi adversare, au avut un duşman comun - PNL. Dar chiar şi fără aceste condiţii, rezultatul prost al PNL nu poate fi considerat semnificativ pentru prezidenţiale. Prin miza lor uriaşă - pro sau contra Traian Băsescu - prezidenţialele din acest an vor aduce un număr-record de alegători la urne. Nu numai miza, dar şi felul de a fi al lui Traian Băsescu vor face din prezidenţiale un moment de scandal naţional. În aceste condiţii, vor ieşi la vot mult mai mulţi alegători decât cei mânaţi de structuri sau plătiţi. Nici fraudarea nu va mai fi posibilă, deoarece PSD, principalul adversar al lui Traian Băsescu, va fi extrem de vigilent. Un rezultat precum cel obţinut de PNL poate fi un duş rece sau o lovitură în moalele capului. Dacă liderii PNL, inclusiv cei debarcaţi în martie, pricep că la prezidenţiale se joacă nu numai soarta lui Crin Antonescu, ci şi soarta PNL (un Traian Băsescu preşedinte încă cinci ani nu se va lăsa până nu-l va dizolva în PD-L), există toate premisele să spunem despre acest rezultat, tot răul spre bine!