x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Sărut mâna, tatăl meu”

0
Autor: Florin Condurateanu 30 Dec 2019 - 07:53
“Sărut mâna, tatăl meu”


Gică Popescu a fost instalat căpitanul celebrei Barca chiar de celebrul fotbalist şi antrenor Cruiff şi apoi a primit Cupa Europei din mâna regelui Spaniei, în ovaţiile miilor şi miilor de oameni. La Eindhoven, Gică Popescu era antrenorul din teren al echipei olandeze. Când ieșea la încălzire, tribunele scandau două nume de fotbalişti iubiţi: “Gica, Ronaldo”. Alăturau la numele colosalului atacant brazilian prenumele olteanului Popescu, rostit “Gica”; olandezii nu pronunţau “ă”. A fost Popescu răsfăţat şi la Galatasaray, împreună cu Hagi. Dar Baciul a avut un necaz. Necunoscător al regulilor financiare, a suferit o condamnare de 3 ani. A plătit dauna în câteva ore, a refuzat să accepte lista cu semnăturile românilor de a fi graţiat şi a stat 2 ani în închisoare. “A fost greu, greu, dar mă va urmări toată viaţa că tata a murit de suferinţă că eu sunt închis, i-a crăpat inima de mândrie”! Oltean mândru, tatăl lui Gică Popescu îl ascunsese pe fiul lui când Steaua îl dorea în echipa militară şi a evitat transferul, îndrumându-l să poate culorile Universităţii Craiova. Gică Popescu îşi aminteşte cum tatăl lui îl lua de mână şi se duceau pe malul Dunării, priveau fără nici o vorbă cum curge fluviul ce scaldă jumătate din harta românească, se uitau cum curge Dunărea Eternitate.

Şi-a iubit teribil părinţii şi Hagi. Simpaticul Iancu Hagi şi-a susţinut sufleteşte fiul genial, era un machidon puternic, dârz, patriot, lăsând aceste virtuţi moştenire şi celebrului fiu. Naţionala susţinea un meci decisiv pentru calificare în Slovacia. Iancu Hagi a mers să-l simtă acolo inima lui Gică. Avionul cu tricolorii şi antrenorii aterizase, dar Hagi l-a rugat pe Puiu Iordănescu să aştepte şi venirea avionului cu familiile şi ziariştii. Gică Hagi l-a îmbrăţişat pe tatăl iubit, l-a tras într-un colţ mai neumblat şi i-a strecurat în palmă un ghemotoc de dolari să-şi cumpere ghete mai groase că era ninsoare în Slovacia şi nea Iancu nu venise pregătit.

Uriaşul neurochirurg academician profesor doctor Leon Dănăilă, cu tratate de chirurgie a creierului preţuite în toată lumea, cel  care a salvat 40.000 de suferinzi, era fiu al unei familii de ţărani săraci din Bucovina. Când era student, în vacanţe îl ajuta pe tată la muncile câmpului. Îi pătrundea prima zăpadă în ghetele rupte.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de