”Defectele voastre, slăbiciunile voastre sunt ca niște clișee imprimate în voi și, indiferent ce faceți, ele sunt mereu acolo, prezente, pe cale să vă împingă să acționați în aceeași direcție. Deci, chiar dacă luptați întreaga viață, nu veți repurta nici o victorie. Pentru a triumfa, trebuie să pregătiți alt clișeu, luand o altă atitudine, obișnuindu-vă să aveți ganduri, sentimente diferite, să faceți alte gesturi. Acest lucru nu înseamnă că primul clișeu este șters, nu, el nu se șterge, el dispare într-un alt strat. Atata vreme cat vă mențineți în această nouă direcție, el va rămane îngropat, dar dacă nu vă veți menține, el se va manifesta din nou”, spunea Omraam Mikhael Aivanhov( ”Noul Pămant – Metode, exerciții, formule, rugăciuni” – Ed. Prosveta). În acest scurt pasaj al maestrului Aivanhov ni se dezvăluie – aș zice - una dintre cele mai mari taine ale vieții; pe de o parte ni se vorbește despre puterea subconștientului nostru de a înregistra tot ce trăim, pe de altă parte aflăm că trăirile noastre nu se șterg niciodată, dar sunt împinse într-un alt strat, în care nu se mai manifestă atata vreme cat schimbăm în mod conștient gandurile, sentimentele, gesturile și acțiunile noastre. Acestea toate devin ”clișee”, programe, care se repetă automat în relația cu un stimul, fie el interior sau provenit din lumea înconjurătoare. Personal cred că, pană ce nu ne schimbăm vechile moduri de reacție, de gandire, de comportament, de acțiune și vorbim aici despre reacțiile negative, cele ce ne tulbură, ne crează suferință sau ne justifică răutatea, pană ce nu facem exercițiul schimbării conștiente în toate situațiile de viață, nu putem să ne așteptăm la a trăi ceva diferit. Felul în care gandim devine un clișeu. Felul în care gandim ca este iubirea pe lumea asta se înregistrează în noi și apoi ne determină, ne condiționează reacțiile, gandurile, modul de a privi iubirea, relația cu altul, toate experiențele de iubire prin care trecem într-o viață întreagă. Dacă prima noastră experiență de iubire e percepută negativ, ochelarii prin care vom percepe toate iubirile noastre vor fi colorați tot mai profund, mai puternic și mai grav în culorile primei percepții. Vom privi iubirile noastre dintr-o ”casetă înregistrată” eronat, căreia îi adăugăm mereu și mereu, cu fiecare nouă experiență de iubire, energie, credit și putere. Procesul e valabil în tot ce facem; de la condusul mașinii și pană la gătit, de la modul în care facem sau nu facem curățenie și pană la felul în care iubim sau la felul în care suntem obișnuiți să reacționăm în toate legăturile noastre de viață. Vestea rea este aceea că nu se poate șterge ceea ce ce am înregistrat în experiența noastră de viață; asta spune Aivanhov. Eu nu am certitudini în această privință, dar aș putea spune că am certitudini legate de ”puterea noastră de ne schimba clișeele”, adică avem puterea de a ne schimba gandurile, sentimentele, comportamentele, atitudinile și acțiunile. Schimband modul nostru negativ de a reacționa la tot ce ne apare în cale în această existență, alegand conștient să gandim, să simțim, să ne comportăm și să acționăm altfel decat am făcut în trecut în fața unei provocări sau a unei situații grele, schimbăm clișeele din trecut. Lumea exterioară poate fi oricat de bună sau oricat de rea, dar important este să ne îmbunătățim pe noi înșine, căci noi percem în lume ceea ce credem despre ea, nu ceea ce este ea. Ura, în numele oricărei idei mărețe ar fi menținută în interiorul nostru, rămane un clișeu, care ne afectează profund, căci este o trăire autodistructivă, ce rămane înregistrată în noi și crează consecințe. Orice altă trăire îndoielnică devine tot clișeu și de aceea singurul lucru înțelept și vindecător pe care-l putem face este acela de a nu ne scuza în nici un fel, cu nici un argument ura, furia, respingerea, lipsa de bunătate, suferința și dezamăgirea. Trăirile noastre pot fi frumoase dacă alegem astfel, indiferent de felul în care aleg alții să trăiască. Clișeele iubirii, ale bucuriei, ale iertării, ale înțelegerii, ale frumuseții umane trebuie cultivate cu îndărătnicie în noi, căci numai iubind noi, fiind așa cum ne place să fie alții, suntem în adevăr și numai în acest adevăr ne putem schimba viețile.