Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sconcsul din Deal iese din ce în ce mai des din văgăună şi împute aerul din jur. Nu se lasă nici de-al dracu', are ambâţ tipul, vrea să ne împingă la depresie! Se iveşte mereu pe seară, când vieţuitoarele din colonie îşi fac siesta şi se retrag în cuşti. Îşi priveşte cu ură supuşii şi şuieră ba o ameninţare, ba un şantaj, ca orice corsar al smârcului. S-a băgat şi-n cearceafurile vechilor căpitani de cursă lungă, iar despre o femeie a zis că poartă ghinion bărbaţilor. Culmea, sconcsul vorbeşte de la un pupitru cu stema României, dar nu mă mir. Păi, în ţara asta oricine e în stare să ciordească sigla aia şi să şi-o lege la gât. Ce mare scofală să-ţi meştereşti un pupitru şi să-l mâzgăleşti cu ce-ţi trece prin scăfârlie. Duhoarea se împrăştie cu iuţeală, se strecoară din casă în casă şi ne astupă nasul, creierul… Suntem intoxicaţi cu sfruntat cinism de şobolanul acesta urât mirositor, dar sunt destui care îi folosesc damful ca să se parfumeze. Mirosul fetid şi spurcat ne-a intrat în piele, în haine şi mă tem că nu-l vom scoate prea curând. Mă hotărâsem să nu mai prăpădesc vorbe despre sconcs, dar simt că mă sufoc, iertaţi-mă că pângăresc foaia nevinovată de hârtie!
“Hoţia la români”. Aşa se numeşte cartea lui Marius Ghilezan. Are cea mai şugubeaţă manşetă din câte am văzut până acum. “Primul tiraj epuizat în 40 de zile (parte vândut, parte furat!)” astfel ne îmbie autorul şi e greu să-i rezişti. “Hoţia la români”, mda, proiect vast, niciodată terminat şi inactual. Pentru că “Se spune că nu există popor în lume care să aprecieze hoţia mai mult ca românii. Imediat după naştere, pruncului i se fură un sărut. Câinele din casă e iubit pentru că e hoţoman. Elevul învaţă să copieze pe furiş de la vecin. Profesorul plagiază. Păcăleala şi şantajul se practică peste tot. Mirelui i se fură mireasa. Politicianul este corupt. Statul împarte cetăţeanului hârtii fără valoare. La piaţă, vânzătorul măsluieşte cântarul. În armată, nimic nu se ia, totul se completează. Delincvenţa juvenilă e iertată. Fiecare se «descurcă» la locul de muncă. (…) Nu există un exemplu în istoria românilor în care intelighenţia să fi încercat să dezveţe românii de a fura, dar nici o revoltă a imbecililor contra structurilor care au desfăcut economia naţională după Revoluţia din 1989, şurub cu şurub, şi au dat-o la fier vechi, a celor care au devalizat băncile şi au vândut flota”.
Aşadar, bine aţi venit în România, ţara unde ţi se fură chiar şi mireasa!
Hoţii mai mici fură pentru hoţii mai mari, cam ăsta e principiul după care funcţionează sistemul democratic în capitalism. Primarii din teritorii şi preşedinţii de consilii judeţene transpiră din greu să strângă niscaiva parale negre şi să le trimită la centru. Banii circulă de sus în jos şi apoi invers, prin filiere semioficiale, în cicluri dictate de campaniile electorale. Sunt începute fel de fel de proiecte, ştabii de la Bucureşti repartizează fondurile trebuincioase în comunele şi oraşele patriei furate cu osârdie. De aici, găştile din apropierea ordonatorilor de plăţi îşi umplu conturile şi întorc parte din danii, că, deh, voturile nu se obţin cu trei lătrături la microfon şi două lozinci strigate peltic. Câţiva se îmbogăţesc din mărinimia statului şi ajung să controleze sufragiul popular. Uneori, autorităţile represive intervin, cu învoială de la putere, şi-i priponesc în cătuşe pe răufăcători. Degeaba însă, sistemul capitalist este bolnav, nu politicianul cutare. El este o verigă numai a lanţului penal, înlocuibilă oricând. De aceea, lupta anticorupţie e un joc fără câştigători, atâta vreme cât democraţia înseamnă cumpărarea votului prin mituirea cetăţeanului.
Peste o lună vom ştampila emisarii noştri la Bruxelles. Unde, conform tradiţiei, îşi vor pârî ţara şi vor tăcea laş ori de câte ori ar trebui să-i pună la punct pe denigratorii străini. Nişte momâi cu diurne indecente şi cu fumuri de europeni de mâna întâi. La ce ne-au folosit europarlamentarii de ieri, dacă nu s-au bătut cu alde Reding atunci când propaganda antiromânească susţinea teza loviturii de stat? Unii vor căra acolo cu ei duhoarea de sconcs, alţii, interesul autonomiei pe criterii etnice, iar restul, spiritul sibarit al locului de baştină. D-aia mă codesc să merg la urnă, gestul ar fi de prisos.
