Securisti si sinecuristi

…Batea piuneze bulgaresti in blugi polonezi pe care ii vindea drept dangarezi americani.

Despre securisti s-a scris cu furie. Se scrie cu destula toleranta. Se va scrie cu admiratie. In lipsa unei legi a lustratiei, ce a rezultat nu a fost o reconciliere nationala asigurata de omenia victimelor oferind o sansa fostilor calai, ci o a doua propasire a multora din cei ce ne-au mancat zilele. Partidele politice duduie de prezenta lor, structurile guvernamentale nu pot functiona fara ei, Parlamentul ii lafaie in masini de lux, diplomatia ii plimba in pantofi Bally, televiziunea si radioul national nu pot emite in absenta lor, iar economia de piata i-a imbogatit dupa regula gradul si miliardul.

O conferinta tinuta prin Grecia, parca, relanseaza ideea unei legi a lustratiei - un efort similar pomparii de viata in cadavrul lui V.I. Lenin. Un partid candva istoric incearca, printr-o conducere noua, sa renasca din propria-i cenusa. Numai ca a milita pentru promulgarea unei legi a lustratiei, la 15 ani dupa decembrie ’89, mi se pare o incercare la fel de sortita succesului ca efortul inecatului de a se agata de un pai. Cum si pe cine sa mai lustrezi astazi, dupa ce ei au lustrat ori lustruit memoria colectiva in asemenea hal incat multi din cei care-i cautau in decembrie ’89 spre a-i linsa astazi ii aplauda si ii voteaza orbeste?

Intr-un deceniu si jumatate, societatea romaneasca nu a fost capabila sa stopeze nici macar ascensiunea celeilalte sleahte - sinecuristii. Pe unul din cei mai faimosi il stiu de pe vremea cand batea piuneze bulgaresti in blugi polonezi de furat pe care ii vindea la pret de specula drept "dangarezi americani". Pica de fiecare data in aceeasi cursa pe care i-o intindea un vecin de cartier. "Ba, Iosca, vezi ca te cauta Interpolul." "De ce, domne?", intreba consilierul prezidential de azi. "Pentru port ilegal de creier, ba. Ha! Ha! Ha!", raspundea amuzat vecinul sugubat.

Totusi, intelepciunea populara este imbatabila. Nu spune ea ca: "Cine rade la urma rade mai bine"? La urma, adica astazi, rade Iosca: din baruri de noapte unde taxa de intrare e mai mare decat pensia unui profesor universitar, din masini pe care fostul lui vecin de cartier nu si le poate cumpara nici dupa un secol de munca, de la Cotroceni si, mai ales, din spatele cartii de vizita pe care scrie Erou al Revolutiei.

Pe drept ori nu, greu de stiut, actele de eroism ale temutului bisnitar au fost contestate nu o singura data. Martori oculari sustin ca "ieroul" a impusat 29 de oameni nevinovati fiindca "teroristii" nu se dadeau prinsi. Altii cred ca revolta a izbucnit intr-un moment in care bisnitarul nostru era beat mort si ca omul a pus mana pe arma crezand ca e o sticla de Johnny Walker, trecand cu tot trecutul, prezentul si viitorul de partea "revolutiei". Apoi si-a primit toate sinecurile.

Sigur, ei n-au ucis cate 29 de "teroristi", totusi, ce au primit cei fara de care radicalizarea constiintei colective s-ar fi produs mult mai greu, iar revolta ar fi izbucnit mult mai tarziu? Ce scutiri, inlesniri, indemnizatii, permise, locuri de case au primit, sa spunem, Carmen Popescu, Gheorghe Calciu si Vasile Paraschiv, Ionel Cana, Doina Cornea si Gheorghe Brasoveanu, Gabriel Andreescu, Paul Goma si Dan Desliu?

Dl Ion Iliescu tine mortis sa intre in istorie la brat cu un pretorian agramat, care, luat la bani marunti, fie injura de mama, fie urla "Actele vorbeste!". Si atunci, ce rost mai are sa ne intrebam de ce in decembrie 1989 revolta a fost deturnata in lovitura de palat, dupa care a primit sinecura pentru exact ce a fost impiedicata sa devina - o revolutie?