Seduşi şi abandonaţi

Traian Băsescu a renunţat de tot la ideea de a fi preşedintele tuturor românilor. Prestaţia sa la Cotroceni se rezumă la o reprezentaţie care să dea satisfacţie susţinătorilor săi îndârjiţi. Pe vremuri, pre când opoziţie la adresa sa nu exista şi la congresele PDL participa, se puteau distinge eforturile de a păstra aparenţele. După acest al doilea referendum pentru demiterea sa, al cărui rezultat a fost fundamental diferit de primul, preşedintele în funcţie (?) al României a abandonat, definitiv, orice intenţie de a sugera măcar exercitarea unui mandat în interesul întregului popor. “Cui nu-i place nu mănâncă”, vorba unui banc macabru. Nu e vorba numai despre participarea sa la congresul Popularilor Europeni. Dar acesta este un ultim episod emblematic pentru atitudinea încrâncenată în care s-a închis Traian Băsescu. De aceea merită atenţie. Ca preşedinte al unei ţări gazdă a unui astfel de eveniment, desigur, Traian Băsescu avea nu numai dreptul ci chiar datoria de a-şi întâmpina înalţii oaspeţi, figuri semnificative ale Uniunii Europene. Şi gata! Traian Băsescu s-a implicat, însă, ca majordomul şef la palat atunci când soseşte nobilimea pentru o partidă de vânătoare. Cine-şi imaginează că alde Barosso sau Merkel nu cunosc rigorile unui mandat de şef de stat în ţara pe care o vizitează, se înşală amarnic. În consecinţă Traian Băsescu va fi tratat, dar mai ales privit, în conformitate cu statutul pe care şi l-a  ales de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Acela de majordom şef. Încrâncenat peste măsură, cu orgoliul sângerând, Traian Băsescu vrea să dea cu tifla celor vreo opt milioane şi ceva de români care nu l-au ascultat. Şi ce iese din chestia asta? Imaginea bărbatului neînfricat, a căpitanului de navă temerar, a politicianului – lovitură - de – ciocan, s-a transformat în prezenţa unui pechinez care se gudură la picioarele celui care-i dă puţină atenţie, se prosteşte cu el şi-l scarpină-n cap, dar latră isteric atunci când intră în curte stăpânul aspru însă care-i dă să mănânce.

Seduşi şi abandonaţi

Mitingul USL. Impresionant. Desfăşurarea de forţe la care au recurs cele trei partide componente ale Uniunii a vrut să inducă senzaţia de predestinare în rândul nehotărâţilor. A vrut să le sugereze acestora, în ideea că mulţi dintre ei se vor prezenta totuşi la vot pe data de 9 decembrie, că zarurile sunt aruncate. În mare parte strategia a reuşit.

Ce se află, însă, în spatele ei? O salbă de compromisuri dintre care unele jenante. Nu înseamnă că această construcţie politică, numită Uniunea Social Liberală, nu are şanse de a rezista în timp. Dar ea a inhalat o serie de paraziţi drept pentru care e musai să-şi facă nişte analize când o avea timp, după alegerile parlamentare adică. Jiji încă nu e diagnosticul cel mai grav, pentru că exoticul personaj  se bucură de un capital electoral substanţial. Cu ăia ai lu’ Oprea însă e altă poveste. Când mă gândesc la faptul că Adrian Năstase este unde este, şi îi vor fi interzise anumite drepturi civile o anumită perioadă de timp, şi Miki Şpagă - cel care în campania electorală din 2000 era un fel de aghiotant al viitorului prim-ministru – se va cocoţa din nou pe un scaun de parlamentar, zău, am un gust amar. Mai e ceva. Nu înţeleg, neam, de ce PSD nu face o campanie puternică, susţinută, de ce nu dă o “directivă” ca toţi purtătorii de mesaj ai partidului să sublinieze apăsat că Adrian Năstase a fost condamnat în calitatea sa de PREŞEDINTE DE PARTID, nu de PRIM MINISTRU, aşa cum spune Daniel Morar and co. Despre cârpeala cu Victor Ciorbea ce să mai zici? Să fie primit. A oferit şi el prilejul unor ştiri, a contrabalansat intrarea lui Pavelescu în PDL, deci să ia şi el un salariu de parlamentar c-o fi făcut datorii de când nu mai e cel mai prost premier pe care l-a avut vreodată ţara asta, umăr la umăr cu Boc. Dar, jenant. Impresionant mitingul USL.
Seduşi...