x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sifonul şi parizerul

0
Autor: Florin Condurateanu 14 Aug 2020 - 07:30
Sifonul şi parizerul


Sebastian Papaiani arăta atâta naturaleţe pe ecran şi pe scenă, era atât de repartizat în distribuţia filmelor, încât părea să fie neam cu fiecare familie de români. Serialul BD era legat şi de imaginea lui Papaiani, plutonierul de miliţie nedespărţit de câinele lup Costel. Nu era uşor să faci parte dintr-o echipă de actori teribili, de-a hoţii şi vardiştii, cu Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin împotriva comandoului de miliţieni conduşi de Toma Caragiu. Papaiani era unul din preferaţii lui Sergiu Nicolaescu în filmele cu comisari, nu e la îndemâna oricui să-l întruchipeze pe legendarul Păcală. Originar din Piteşti, familia voia să-l facă pe Papaiani economist. Dar o întâmplare şugubeaţă i-a schimbat macazul destinului. După bacalaureat s-a angajat la o întreprindere unde a devenit băiatul bun la toate, îl simpatizau toţi, mai ales directorul. Într-o zi l-a trimis pe Papaiani să-i umple vreo 4 sifoane. Directorul s-a dus în sala de festivităţi să vizioneze spectacolul brigăzii artistice. Cu misiunea îndeplinită, Papaiani se duce cu sifoanele pline, se apropie de director, care stătea lângă o doamnă frumoasă şi ca pe un triumf ridică sifoanele pline în sus. Însă un sifon se descarcă, lichidul se duce tot peste doamna elegantă şi o udă ciuciulete. Fulgere ies din ochii directorului, care  şuieră „Dispari”! A doua zi, la uşa casei tatălui lui Papaiani sună doamna frumoasă, care fusese udată din belşug, şi îi spune tatălui: „Domnule, eu sunt actriţă şi vă sfătuiesc să-l îndreptaţi pe fiul dumneavoastră spre teatru şi film, a făcut o mutră când se descărca sifonul în capul meu, o figură de mare actor!”. Şi aşa s-a întâmplat! La începuturile carierei, lui Papaiani i se distribuise rolul unui ţăran tânăr venit pe şantier. Într-o pauză de filmare, îmbrăcat în ie şi iţari, fuge la Alimentara din apropiere să-şi cumpere ceva mezeluri. Era coadă şi actorul ţărănuş se înfige prin faţa cozii cerând parizer. Iritat, vânzătorul se răsteşte la Papaiani: „Băi, ţărane, cine eşti tu de te vâri în faţa cozii, treci ultimul!” Actorul a fost fericit că intrase aşa de bine în pielea săteanului atras de industrializare. 
 


Serviciul de email marketing furnizat de