Sinceritatea divorţului bate bucuria nunţii

Nunta este întotdeauna prilej de bucurie, dar şi de ceva agoniseală. Mirii se bucură în primul rând fiindcă nu au avut timp să se cunoască foarte bine. De aceea mai cred încă în promisiunile de miere şi în poveştile din casa de piatră.

Cei care plătesc bilet de intrare la astfel de evenimente au de obicei porniri practice. Să recupereze cât mai mult posibil din pârleala darului şi să-i mintă frumos, prin bună dispoziţie, pe neînţărcaţii primului pas. Divorţurile, spre deosebire de nunţi, sunt adevărate. Împricinaţii se cunosc deja foarte bine. Practică o sinceritate dureroasă în rostirea adevărurilor, uită ce-i aia generozitate şi nu mai sunt dispuşi să cedeze nici o centimă atunci când agoniseala se transformă în partaj. Nuntaşii redevin şi ei cetăţeni responsabili. Îşi asumă calitatea de martori prestând cu încrâncenare şi sub jurământ frăţia cu adevărurile clocite în subiectivismul lor omenesc. Abia la divorţ vietăţile sociale se dau în spectacol şi-ţi oferă astfel posibilitatea să le cunoşti în toată splendoarea lor. Nunţile şi divorţurile nu se oficiază doar pe la primării şi prin tribunale. Se întâmplă la tot pasul, se fac şi se desfac pe unde nici nu te aştepţi. Îmi aduc aminte ce ginere frumos era N’Doye pe vremea lunii de miere de la Vaslui. Numai bun să-l pui la rană şi în coasta adversarului. Flăcău de toată lauda în discursurile socrului mare, Adrian Porumboiu. Nici Viorel Hizo n-a dat nimic din vestiar, chit că ulterior am aflat cum antrenorul reprezenta deseori ţintă mobilă pentru şuturile jucătorului. Viorel Moldovan a urmat exemplul tăcut al predecesorului său. N’Doye şi-a făcut astfel firmă bună, preţ frumuşel şi cale bătută către un alt mariaj, cel cu Dinamo. Abia după divorţ Moldovan şi-a luat avântul sincerităţii în caracterizarea senegalezului. Abia după divorţ am aflat că N’Doye ar fi fost un personaj toxic pentru atmosfera din vestiar, un fotbalist pe care e mai bine să-l ştii departe de propria-ţi echipă. Povestea senegalezului rostită cu sinceritatea presupusă de un divorţ sună ca un "v-am făcut!" adresat (eventual) păcăliţilor de la Dinamo. Dar Borcea şi compania nu pot acuza faptul că au primit recomandări mincinoase din partea vasluienilor. Vânzătorul n-are încotro. Îşi laudă marfa. Cumpărătorul ar fi trebuit să afle înainte de cununie ce ştia tot satul. Cu atât mai mult cu cât dinamoviştii se mai păcăliseră cu o alegere de pe centură. Ne amintim ce nuntă frumoasă a fost la Dinamo când, cu grele sacrificii, în Ştefan cel Mare a poposit brazilianul Julio Cesar. Şi, apoi, ce divorţ chinuitor! Şi câte compromisuri! Atât de multe încât ne întrebăm dacă oamenilor din fotbal nu le place să fie păcăliţi. Pentru că altfel n-ar mai aştepta divorţurile ca pe o mană cerească. Ar deschide mai bine ochii la nuntă.