x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Singurătatea la o ceaşcă de cafea

0
Autor: Florin Condurateanu 08 Apr 2020 - 07:30
Singurătatea la o ceaşcă de cafea


Când năvălitorii blestemaţi, nevăzuţi au luat ostatici din toată lumea, când hoardele de virusuri ne-au silit să ne baricadăm în case, singurătatea parcă ni se apropie ca niciodată. „Într-un colţ de cafenea. La o ceaşcă de cafea”, splendidul cântec al Marinei Voica revine dintr-un colţ de amintire: „Şi-afară plouă, plouă/Și-i trecut de ora nouă,/Discutăm cu mare artă/Despre una despre altă”. Ajunsă mândră la 83 de ani, înconjurată de flori crescute cu dragoste în grădina casei din Breaza, atât de îndrăgita Marina Voica simte dureroasa singurătate. Lăcrimează că nu-i mai prea sună telefonul, aude „alo” din glasul fostului coleg de scenă Gabriel Dorobanţu, retras şi el în comuna Cornu, dincolo de calea ferată faţă de căsuţa din Breaza a Marinei Voica. „Gabi mă întreabă ce să-mi cumpere când se duce la piaţa din Câmpina, de fapt şi patronii restaurantului la care mâncam aici îmi propun să-mi aducă mâncare din prânzul lor, că au închis localul, nu doresc să-i îngreunez, mai vorbesc cu preotul duhovnic al meu, dar la telefon”. Şlagărul atât de sentimental „La o ceaşcă de cafea” a fost compus, şi ca melodie, şi ca versuri, de Marina Voica chiar când călătorea printre inspiraţiile ei, cu o savarină în faţă, într-o cofetărie pierdută de lume. Marina Voica ne-a bucurat inimile zeci de ani cu gingăşia talentului ei. N-a răsfăţat-o soarta pe Marina Voica, primul soţ cu care a venit de la Moscova, n-a fost chiar domn, îşi găsise iubirea dorită cu un medic, dar la doar un an după căsătorie, acesta s-a urcat la cer dintr-o luptă inegală cu cancerul. Marina a ieşit învingătoare dintr-o operaţia pe cord deschis. S-a îndrăgostit Marina Voica de România, n-a mai părăsit-o şi o numeşte „ţara mea”. Să nu împingem în uitare marii artişti care ne-au încântat sufletele. Fiindcă Marina Voica a vorbit de purtarea prietenească a lui Gabriel Dorobanţu, să ne amintim că el ne-a dăruit un superb şlagăr: „Hai, vino iar în gara noastră mică”. Margareta Pâslaru, cu buchetul ei de melodii fredonate de noi, face parte şi ea din generaţiile româneşti. Când vine de dor în ţară, se duce la saloanele de spital cu copii bolnavi de cancer, le aduce zâmbetul jucând cu mâinile ei piese de marionete. Să-l îmbărbătăm cu gândul nostru bun pe îndrăgitul cântăreţ Cornel Constantiniu, care luptă brav cu o boală grea, Parkinsonul.

 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de