Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fata, risipită de acasă, se întoarce la mumă-sa, după ani, rujată, cu geantă care înlocuise paporniţa, puţind a parfumuri şi bunăstare. Calcă uliţa altcum şi trece pragul cu o ţanţoşenie de lenjerii ventilate. Fată, fată, zice ţăranca de-i dăduse naştere, mirată de câtă opulenţă etala fiica ei săracă, plecată jună din sat, tu te-oi fi făcut, Doamne iartă-ne, c.? Precis te-ai făcut c. Fata tace şi se uită împrejur, cu o superioritate mirată. Copila mea, trag nădejde că nu te-ai făcut c. Te-ai făcut, Doamne păzeşte-ne, c.? Ne paşte, vai de viaţa noastră, ruşinea şi blestemul ăsta? Bătrâna aproape că plânge, în faţa fiicei, întoarsă de la oraş în ţoale scumpe şi pendulând geantă din piei care nu s-au pomenit în sat. Un fel de, pentru a aduce bancul în zilele noastre, Vuitton. E o tăcere prelungă în care înţolita fiică priveşte împrejururile iar mumă-sa, îngrozită, cată spre ţoleturi, limuzină şi alifii de sprâncene. Ei bine, zice într-un târziu fiica, da, mamă, asta e, m-am făcut curvă. În acea clipă, pe chipul mamei se simte o dezlegare, o iluminare, o destindere, o astupare instantanee a spaimelor. Doamne, zice ea, slavă cerului, credeam că te-ai făcut comunistă.
E un banc din vremurile în care Băsescu era doar director general în Ministerul Transporturilor, ucenic al tranzacţiilor de mai târziu. Erau vremuri în care Udrea, pentru a alege la întâmplare un exemplu din lumea opulenţei politice de azi, lipăia prin Simineasca Buzăului, desculţă. Puterea de a te adapta sau a birui ţine de stimabil. Ce ne facem însă când norocul te aşază cu popoul pe banii (toţi) ai naţiei şi te apuci să-i toci şi risipeşti cu neruşinare? Ce ne facem când încurci buzunarele, când te crezi bancă naţională şi deschizi şi îmbogăţeşti conturi care n-au nicio atingere cu – las-o moale că măcăne! – interesul naţional?
În opoziţie cu cele de mai sus, aud că o cucoană avută, putred de înstărită, s-a mutat electoral de la cele şaptezeci de vile şi paişpe hoteluri pe care le stăpâneşte în Bucureşti sau străinătate, de la cinci şi cincisprezece stele, la minus stele într-un cartier muncitoresc din Roman. A înnebunit, mi-am zis! O fi o cucoană culturală care, asemenea lui Tolstoi, boierul de la Iasnaia Poliana, s-a pus pe împărţitul averii mujicilor, la bătrâneţe, neştiind ce să facă, apăsată de o remuşcare, cu moşiile. Trece la pustnicie şi se călugăreşte, apăsată de un disconfort sufletesc. Devenind babă, eliberată de avânturi amoroase, cucoana şi-a astupat pornirile şi se căieşte. Dacă, plăcându-i schivnicia, se va stabiliza între măturărese, donându-şi poşetele pentru construcţia unui cartier? Înainte a trimite aceste meditaţii redacţiei, le-am arătat unui amic. Tu, zice el, te referi la Udrea! Care Udrea, am răspuns, că-s multe. Ne-am despărţit supăraţi, pe o chestiune onomastică. El zicea că-i Udrea, eu că nu. Oricum, statul o săptămână la bloc îţi poate procura experienţe iar ieşitul în târlici la scară te alege. Poporul român, chiar şi cel din Roman, poate fi prostit cu un capot din diftină.
Citește pe Antena3.ro
