Srebrenita incearca sa uite, dar nu iarta

Cu 20 ani in urma , in iulie 1995 s-a petrecut la Srebrenita, Bosnia, o crima de care umanitatea s-a cutremurat , un genocid pus in aplicare de indivizi lipsiti de cele mai elementare trasaturi umane.

Lumea diplomatica, si nu numai, a ramas consternata pentru ca Sebrenta fusese declarata de ONU drept zona protejata sub controlul castilor albastre . Ratko Mladic si Radovan Karagic nu au tinut cont de nicio regula a lumii civilizate si au masacrat oameni vinovati ca s-au nascut acolo.

Dupa cativa ani, impreuna cu alti ambasadori acreditati la Sarajevo, am vizitat localitatea .Atmosfera era dominanta, inca, de sentimentul neputintei al indeferentei care a existat in timpul razboiului din Bosnia din partea Europei si a altor “puternici “ , fata de dramele unor oameni.

Rezultatul interventiei internationale il simtim acum: Bosnia este un stat esuat , Macedonia poate urma , Kosovo si Albania au planuri de “ marire “impreuna , Serbia si Muntegreu “ gandesc ruseste “.

Ce s-a intamplat la Sebrenita, intr- o sambata ,cand un prim ministru al unui stat este huiduit si batut cu pietre depaseste cu mult intelegerea faptului ca durerea dainuie in sufletele oamenilor si poate izbucni oricand.

Fara o reparatie morala, trainica, dramele nu se sterg ci se mentin. Suferinta oamenilor poate incerca sa uite cu trecerea timpului dar sa ierte nu si asta s-a dovedit nu numai in fosta Iugoslavie ci si in alte parti.

Dupa caderea comunismului, un cald curent de optimism strabatea batranul continent si lumea credea ca dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a sosit, in sfarsit, timpul linistirii si pacii. Ce a urmat, a curmat orice sparanta spre asemenea timpuri.

Momentul trezirii a fost fara indoiala conflictul din fosta Iugoslavie, cand trecutul a reanviat cu ura si a dat o lectie pe care Europa nu avea voie sa o ignore ci s-o introduca obligatoriu in manualul pregatit pentru constructia viitoarului continentului.

Bosnia reprezinta un capitol special in constructia Europei , dar ce s-a intamplat aici dupa Dayton reprezinta o mostra a neputintei comunitatii internationale da a stabiliza si normaliza situatia in aceasta tara.

Inca de la terminarea conflictului din Bosnia au fost incercate o serie de experimente, care nu s-au soldat cu succes. De ce ? Pentru ca Acordurile de la Dayton au fost realizate pentru perioada de inceput, extinderea prevederilor pana astazi au permis componentelor sarbe si croato-musulmane sa-si consolideze structuri propri, opuse de multe ori celei centrale.

14 guverne locale si-au dezvoltat si au permis aparitia unor constructii complicate ce au favorizat birocratia,coruptia si influenta.UE si FMI au pregatit un plan de reforme necesar Bosniei pentru aderare dar pana la implementare mai este cale lunga .In acest context, dominat de stagnare si coruptie generalizata, tensiunile etnice au aparut favorizand disputele si acuzatiile reciproce .

Aceste tensiuni s-au amplificat in ajunul comemorarii , in iulie, a 20 ani de la masacrul de la Srebrenita in care 8000 de barbati si copii bosniaci au fost ucisi de sarbi.Ziua de doliu de sambata a fost umbrita de gestul bosniacilor impotriva premierului sarb.Vizita acestuia la cimitirul memorial s-a dorit un gest de reconciliere si a fost calificat de seful diplomatiei UE “un pas istoric”.

Totul a fost daramat de indarjirea unor oameni care au ramas la mentalitatea razbunarii in conditiile eforturilor care se fac pentru stabilizarea tarii si regiunii. “Deplang faptul ca ne-a luat atat de mult timp ,sa oprim violentele “ declara Bill Clinton, fost presedinte american in timpul masacrului.

Sarbii nu recunosc genocidul.Parlamentul Serbiei a adoptat o declaratie, in2010, privind tragedia de la Srebrenita ,evitand termenul. Presedintele Tomislav Nicolici a “cerut iertare “ pentru ce s-a intamplat la Srebrenita, fara sa foloseasca cuvantul. Rusia s-a opus prin veto unui proiect de rezolutie ONU care recunostea genocidul de la Srebrenita , pozitie apreciata la Belgrad si dezavuta de familiile victimelor care considera ca aceasta face “imposibila reconcilierea“.

Dupa 20 de ani de la tragedie, Bosnia este blocata de disensiuni si ceea ce este mai grav este faptul ca dupa o perioada de incercari de construire a unui stat normal pe ruinele unui conflict sangeros, Bosnia nu si-a gasit drumul.

Musulmani (40 % ), sarbii ortodocsi (30 %) si croatii catolici (10%) ofera astazi imaginea unor oameni dominati de neancredere si suspiciune.

In fata acestei situatii ne intoarcem la ce spunea, in 1991 ,analistul francez Jacques Rupnik “ trebuie sa europenizam Balcanii , pentru a evita balcanizarea Europei “.

Dupa un sfert de secol , ce s-a intamplat la Srebrenita , este un semnal pe care Europa nu trebuie sa-l ignore, cum a mai facut in alte situati deosebite, si asta pentru pacea europeana.