Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La valahi nu e obiceiul să se ceară de băut, ci se aşteaptă invitaţia gazdei, care oferă de băut în acelaşi pahar, care trece din mână în mână... Aceste rânduri apăreau, printre altele, în "Istoria modernelor revoluţii ale Valahiei" (1718) de Anton-Maria Del Chiaro Fiorentino (secretarul lui Constantin Brâncoveanu) - "acest străin care ne-a înţeles şi ne-a iubit", după cum preciza Nicolae Iorga. "Dacă soseşte un străin în vreun oraş, şi mai ales în Bucureşti, e primit cu multă curtoazie", notează Del Chiaro. "Cu atât mai mult dacă străinul este chemat anume în ţară, fie de domn sau vreun boier mare. În acest caz e primit chiar de căpitanul de graniţă, care e prevenit prin ordin. I se ataşează o călăuză, adică un soldat-grănicer care poartă o placă de argint având stema Valahiei pe ea. Fiecare sat sau oraş de popas e dator să asculte de acesta şi să aibă grijă de găzduire, provizii, cai şi căruţă până ajung la locul de reşedinţă al principelui. Aici se iau măsuri pentru găzduirea străinului, dându-i-se imediat tain zilnic de carne, pâine şi lumânări sau chiar până şi vin de la Curte. Chiar dacă "în Valahia nu se află ospătării ca în celelalte ţări din Europa, mai ales ca în Italia, astfel că, dacă cineva vrea să cumpere vin, trebuie să-l cumpere de la nişte cantine subterane, numite «crâşme»", italianul concluziona: "Valahii sunt iubitori de străini, ospitalieri şi vrednici de laudă"...
Citește pe Antena3.ro
