Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De ceva vreme, strigoiul a reapărut la Cotroceni, în Deal. Are chipul fostului preşedinte, mort în vară, la referendum. Mort politic, desigur, şi îngropat de vreo opt milioane de români. Şi vocea îi seamănă, dar mai ales apucăturile. Vine aşa, la ceas de seară, şi ne tulbură liniştea. Ne alungă somnul şi ne sperie visele. Atunci, la înmormântare, cineva din mulţimea stârnită a cerut un fus să-l înţepe pe mort. “Bă, n-aţi văzut ce uitătură împieliţată avea, ăsta sigur e strigoi ! Să-i perforăm burta, să-l liniştim pe veci !” s-a auzit în larma deszăgăzuită. Când să-l găurească, au sosit nişte soli de la Bruxelles şi Washington şi s-au împotrivit ritualului păgân. Cică nu era pe potriva aquisului comunitar, globalizarea fusului nu fusese dezbătută încă în conclavul euroatlantic. Se aştepta să fie băgată pe ordinea de zi abia la anu şi să se decidă dacă fusul corespunde principiului sfânt al corectitudinii politice. Mortul politic de la Bucureşti a scăpat cu burta neciuruită sub lespedea urii populare. N-a scos nicio vorbuliţă, a tăcut în păpuşoi până ce pornirea norodului s-a mai domolit. Spre iarnă, moroiul s-a înfăloşit iarăşi şi s-a arătat pe geamurile Palatului cu zorzoane portocalii. “Ptiu, drace, da' e chiar ăla, răposatu' !” a exclamat un trecător. Televiziunile s-au bulucit să transmită minunea de nou Maglavit, s-o facă breaking news. Tărăboiul s-a iscat iute, analiştii în ocultismul barbar s-au repezit să descifreze tâlcul miracolului. Gloata şi-a scuipat în sân şi s-a repezit să pupe icoanele urlând: “Asta-i treaba Necuratului !” Strânsura defunctului, risipită prin văile patriei de frica socotelii finale, a mulţumit cerului pentru semnul săvârşit . Câţiva dintre ei şi-au agitat funiile de usturoi, de parcă intrase Scaraoţchi în ei ! Duşmanii au rămas oleacă pe gânduri, surprinşi de strania întorsătură. Au bălmăjit mălăieţ şi s-au grăbit să-şi pună secretarele şi ibovnicile pe listele electorale. Vârcolacul avea faţa congestionată, după atâta tăcere şi umilinţă. Dorinţa răzbunării îl desfigurase, prea îndurase batjocura cu toptanul. Din ilegitim şi guvernator jugănit nu-l scoseseră luni de-a rândul. Se săturase, gata, câte să înghită ? Îşi ridică fuduliile pe stema prezidenţială, să se lămurească lumea că întâmplarea recentă nu-l castrase, şi-şi vărsă fierea. Îi luă pe toţi în răspăr şi şugui pentru tot neamul pricolacilor. Unii, puţini ce-i drept, luară de bună apariţia fantomei, alţii, ăi mai mulţi, îşi amintiră pe loc de nesocotirea votului de deunăzi şi înjurară cu obidă. Taman ce uitaseră de căluşul înfundat cu de-a sila în gură de alde Barroso şi Merkel. Abia ce se dezmeticiseră că nici de capul ăştilalţilor nu e mare lucru, că au acelaşi cusur şi melic, ca-n orice democraţie de prăduială.
Ehe, şi se chinuiseră cogeamitea să uite toate celea în toamna sortită să le lingă rănile, bieţii prăpădiţi ! Deodată, însă, mortul se oţărî la ei, cu ţâfnă şi obrăznicie, ca atunci când era viu şi deasupra tuturor. Mulţimea se zbârli, aţâţată de trufaşa cutezanţă a strigoiului, şi se îngrămădi să voteze. Fiecare îşi închipuia că votul este taman fusul pe care nu apucase, în vară, să-l înfigă în inima mortului politic. Şi împingea cu năduf, să nu care cumva să rateze o altă şansă degeaba...
Citește pe Antena3.ro
