x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţara noastră fără dinţi

6
Autor: Sorin Roşca Stănescu 14 Noi 2012 - 13:06
Umblu pe teren in campania mea electorala. Printre oameni. Printre oamenii din Dambovita. Din zona Moreni. Prin comune si prin sate. Si sunt socat. Sunt bune campaniile electorale. Un dus rece. Foarte rece. Romania reala ori se va schimba, ori va disparea. Se va schimba. Dar, pana atunci, am sa ma refer doar la una dintre starile traumatizante. Ei bine, cei mai multi dintre oamenii carora le strang mana sunt stirbi. Nu au dinti. La propriu. Ce se intampla? Cum poate fi solutionata aceasta drama, care, mai ales in ceea ce-i priveste pe varstnici, este la scara nationala?
   
Statul este cel care i-a lasat pe oameni fara dinti. Statul, pentru care ei au muncit si muncesc pe branci. Statul, care a fost incapabil sa le acorde, din aceasta perspectiva, asistenta sanitara. Un om fara dinti este pe jumatate un om mort. Afectiunile netratate ale danturii si pana la urma absenta dintilor atrag dupa sine cele mai multe boli. Sanatatea omului, atata cata e, se duce pe Apa Sambetei daca el nu are dinti in gura. Ca sa nu mai vorbesc de demnitatea sa. De increderea in sine a oamenilor atunci cand se privesc in oglinda stirbi. Si de ce s-a ajuns aici? Si care e solutia?
   
S-a ajuns aici pentru ca sistemul cabinetelor stomatologice este aproape in totalitate privatizat. Asta nu este rau. Dar stomatologii particulari nu lucreaza pe gratis. Nici pentru copii, nici pentru tineri si nici pentru varstnici. Tratamentele stomatologice costa. Iar romanii nu au bani pentru asa ceva. Salariile sunt prea mici. Ca sa nu mai vorbim despre pensii. Ceea ce statul compenseaza reprezinta doar o parte. Pentru cealalta parte, extrem de costisitoare si ea, cei mai multi dintre romani nu au bani. Daca ei nu-si pot pune partea lor, nici statul nu-si pune partea sa. Si scapa bucuros de cheltuieli. Statul. Dar cine e statul? Nu cumva statul suntem pana la urma noi?
   
Cum adica ne scapam pe noi? Cum adica noi ne scoatem singuri din sistem, cum spuneau cu cinism pedelistii? Adica ne impingem unii pe altii spre moarte?
   
Singura solutie pentru a repara gura stirba a romanului, redandu-i astfel si sanatatea si demnitatea, este ca statul, indiferent cat costa, sa plateasca tratamentele stomatologice.

Evident, nu sunt posibile tratamente de lux. Dar sunt posibile tratamente ieftine. Mai putin costisitoare. Gratuite. Pentru toti romanii. Si daca nu se poate la inceput pentru toti, atunci statul, care prin Constitutie este social si trebuie sa aiba grija de cetatenii sai, sa o faca pentru cei nevoiasi.

Nu mai vreau sa vad atat de multe guri stirbe. Din Senatul Romaniei, daca voi ajunge, ma voi lua in piept cu cine trebuie pentru a face ceva. Nimic nu este imposibil daca vrem. Chiar daca unii birocrati de la Fondul Monetar International sau de la Banca Mondiala sau de la UE sau chiar din ministerele noaste imi vor spune ca nu este PIB-ul destul de gras. Il putem ingrasa oprind furturile. Cu destul de multe miliarde de euro. Si, dintre acele miliarde de euro, o parte poate ajunge, sub forma de dinti, in gura romanilor.
O femeie cu mana amputata, cum scriam pe pagina mea de Facebook, imi spune ca e chinuita in fiecare an, fiind fortata sa mearga la comisie sa-i masoare mana care nu creste niciodata. Altfel, nu-si primeste ajutorul.

Sursa: CorectNews

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de