Târtiţa lui Kapetanos a făcut clasamentul

Golul pe care Kapetanos l-a marcat în poarta Unirii Urziceni face istorie hibernală. Evident, în primul rând, grecul a marcat în favoarea propriei echipe. Reuşita sa conservă poziţia de pe care Steaua, cel puţin teoretic, poate ataca în retur câştigarea titlului.

Dar, paradoxal, Kapetanos a marcat şi în favoarea rivalilor din Ştefan cel Mare, pe care îi face de două ori fericiţi. Golul grecului şi implicit victoria Stelei oferă lui Dinamo şansa de a ierna în poziţia de lider al turului de campionat. În acest caz satisfacţia este de largă respiraţie câinească. Bucuria este generală. Primul loc în clasament produce însă şi alte consecinţe în Groapă. Cel puţin la nivelul promisiunilor, poziţia de lider ar trebui să deblocheze primele după care jucătorii dinamovişti jinduiesc de mai mult timp. În acest caz este lesne de înţeles că darul grecului se compune din dulce şi amar. Simbriaşii se veselesc, în timp ce crisparea sapă riduri adânci în buzunarele patronale. Realitatea de fapt generată de golul lui Kapetanos, oricât de grea ar fi ea în semnificaţii, păleşte însă în faţa metaforei. Când te gândeşti că ceea ce nu poţi rezolva cu capul rezolvi cu fundul, când te gândeşti că soarta unor reprezentanţi de fală ai fotbalului nostru a depins esenţial de târtiţa norocoasă a grecului, dramatismul situaţiei eşuează fatal într-o comicărie de tot hazul. De aceea susţin că se cheltuieşte prea multă încrâncenare într-un campionat care, iată, este atât de cotonog, încât numai întâmplarea veselă îl mai poate salva.

Comedia de calitate are întotdeauna şi un final de calitate. Ultimul meci al turului de campionat, cel dintre Steaua şi Unirea Urziceni, a funcţionat pe principiul “urma scapă turma” şi din alt punct de vedere. Maniera în care Steaua a obţinut victoria, practicând un fotbal chinuit de voia întâmplării, a demontat teoria conspiraţiei susţinută de nişte proşti foarte proşti. Este vorba despre mâncătorii de zvonuri, prizonieri ai ideilor puţine, dar fixe. Ei sunt cei care au aruncat pe piaţă ideea Steluţei din Buzău, ei au susţinut sus şi tare că Bucşaru a forţat victoria cu Dinamo, pentru ca ulterior să se predea necondiţionat în faţa prietenului Gigi Becali. Tot ei sunt cei cu care realitatea a dat de pământ. Dar nu este cazul să-i compătimiţi. Nesimţirea îi fereşte de suferinţă. Sunt nişte bieţi băieţi de glumă şi de râs, purtători ai unor idei de împrumut, după cum de împrumut le este şi existenţa.