Maradona a urlat din toţi rărunchii, a trântit scaunul pe care stătuse în loja de gală şi i-a înjurat birjăreşte pe Caniggia, Batistuta şi pe celelalte vedete de multe carate din naţionala Argentinei, cea care „înghiţea” trei goluri de la tricolori în sferturile Mondialului din America. Zeul Maradona fusese prins cu niscaiva dopinguri, scuzele lui că şi-a pus picături de guturai în nas n-au păcălit oficialii Mondialului, care l-au trimis în tribună. Tata Puiu l-a scos din minţi pe vrăjitorul sud-american al mingilor, lăsându-i frâu liber lui Ilie Dumitrescu să zburde pe tot terenul, să marcheze două goluri superbe şi să-i strecoare o pasă şmecheroasă lui Hagi, marcatorul celui de al treilea gol în poarta argentinienilor trimişi acasă înainte de semifinale. Bodyguarzi americani cu cefe groase îl baricadaseră cu scaune în lojă pe Maradona, pentru a nu fi sufocat de valurile de suporteri care voiau să-l atingă spre a se convinge că nu e un duh, un condor al fotbalului. Iordănescu se încăpăţânase să-l menţină titular pe Ilie Dumitrescu, chit că el jucase slab în faza grupelor, enervându-i pe suporterii de-acasă. Sigur pe flerul lui, Generalul i-a dat „apă vie” lui Ilie, care a jucat fulminant contra campionilor mondiali argentinieni. Mai pupând iconiţele din palmă, mai certându-i şi apoi mângâindu-i cu o vorbă bună pe tricolori, Tata Puiu a ştiut să gestioneze momentele dificile ale naţionalei. Repetând mereu, „să le aducem o bucurie românilor noştri de acasă”. Generalul n-are acum jucători pursânge ca ai generaţiei de aur, trebuie să croiască haine din stofa la îndemână cu destule petice, dar el are meşteşugul să compenseze valorile mai modeste cu viclenia tacticii în stare să pună surdina pe asalturile echipelor cu jucători de elită din alte ţări. Ştia ce ştia Jenei, care în finala uluitoare de la Sevilla, sub atacurile furibunde ale starurilor Barcelonei, l-a introdus în teren pe căruntul antrenor secund Iordănescu să le împleticească picioarele vedetelor spaniole.