x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Taxarea „dă un nou impuls acestei crize”

Taxarea „dă un nou impuls acestei crize”

de Ionuț Bălan    |    10 Ian 2022   •   07:50
Taxarea „dă un nou impuls acestei crize”

Isac Lazarovici, cunoscut ca Ion Pribeagu, cel care a pus, probabil, în gura marelui actor interbelic Constantin Tănase celebrele versuri: „Cresc într-una taxe-accize?/Şi cu asta ce-am făcut?”, n-ar fi singurul trubadur/menestrel care s-a referit la fiscalitate. Adrian Păunescu a scris poezia „Impozite, biruri şi taxe”:

De ce nu puneţi şi pe râs impozit

Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!
Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.
Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”,
Nici să trăim aici, nu-i cu putinţă
Nici să murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanţul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

Lazarovici şi Păunescu par a fi vizionari, dar, de fapt, ei au mai mult iscusinţa de a-şi „citi” conducătorii politici, ce se pare că nu s-au schimbat în ultimele opt-nouă decenii. Taxarea mai mare, când aceasta trebuia să fie mai redusă, e menită să suplinească incapacitatea de administrare. Nişte manageri pricepuţi s-ar fi gândit să stabilească la ce nivel se plasează deficitul structural, cum poate fi el stabilizat și apoi anihilat. Dar, cum asta nu se întâmplă, ajungem exact la ceea ce evaluează poetul evreu şi cel care a copilărit în Oltenia. Problema este reaua şi nedreapta noastră sistema de impozite după cum spunea ctitorul BNR, liberalul Eugeniu Carada, în strânsă legătură cu inabilitatea guvernanţilor, selectaţi cam la fel după decenii şi decenii.

×