Tökes solicită rejucarea unui meci de fotbal al fiului său

Justiţiarul cetăţean român de naţionalitate maghiară,Tökes Laszlo, şi-a dat recent, încă o dată, măsura sufletului său mare şi a vocaţiei civice care-l animă. De la înălţimea postului de vicepreşedinte al Parlamentului European, unde a fost cocoţat de legiunea lui Băsescu, el trimite o scrisoare, redactată cu propria mână, Asociaţiei Judeţene de Fotbal Bihor, în care cere să fie rejucat un meci de fotbal din Liga a V-a.

N-am avea decât să ne mirăm şi să aplaudăm gestul dacă el n-ar veni în susţinerea fiului dlui Tökes, Mate, fotbalist în acea echipă numită Partizan. Dacă n-am şti subtextul, ne-ar putea cutremura capacitatea europarlamentarului ales pe teritoriul României, care cere în permanenţă sfârtecarea României şi care acum e neliniştit pentru ceea ce crede că ar fi o nedreptate petrecută în Liga a V-a a Campionatului Naţional de fotbal.

Scrisoarea dlui Tökes intră cu strălucire în opera completă a maestrului separatismului. El n-aduce nici un argument în favoarea fiului său şi a echipei sale de fotbal, în afară de acelea că Mate e fiul său, iar cei reclamaţi sunt adversarii echipei fiului său. şi ar mai fi un argument, e drept de autoritate. "În calitatea mea de vicepreşedinte al Parlamentului European - responsabil şi pentru domeniul de sport,consider drept inacceptabil (poate trebuia zis inacceptabilă - n.n.), dar atitudinea vădită (poate era suficient vădit - n.n.) părtinitoare al (poate era suficient a - n.n.) trioului de arbitrii (un singuri satisfăcea pofta de gramatică a cititorului - n.n.) care în mod abuziv a pecetluit soarta meciului în cauză ". Mai sunt folosite şi alte cuvinte mari: mâhnire, fair-play, viaţa de sport din Europa, drum liber plângerii.

Iată pentru ce se cheltuiesc 20.000 de euro pe lună la Parlamentul European, în beneficiul europarlamentarului Tökes Laszlo. Probabil că salariul de vicepreşedinte e şi mai mare. Dar ne oprim cu licitaţia aici. şi ne exprimăm consternarea că un înalt personaj politic european, de fapt un biet intrigant local, se amestecă în asemenea afaceri mici şi subiective. Nu dreptul dlui Laszlo de a se bate pentru dl Mate ne irită, ci abuzul de a pune un text cu o greutate publică semnificativă între două coperţi menite să dea frisoane celor care primesc şi citesc respectiva scrisoare.

Spre cinstea lui, preşedintele A.S.J.F. Bihor, Valer Vancea, a refuzat cu demnitate, fie chiar şi numai problema revizuirii meciului, cu atât mai mult rejucarea lui. Motivul e unul simplu: nu există temei legal pentru aşa ceva. În mod ridicol şi provocator, motănelul ieşit din cotoiul cel mare, băiatul Mate, a mutat discuţia de pe gazon sub altarul creştin, afirmând în propria lui scrisoare că băieţii de la el din echipă sunt de etnie maghiară şi că s-a făcut diferenţiere pe baze etnice. Dacă n-ar fi o biată manifestare a maniei de persecuţie, vom începe să ne temem că paranoia circulă periculos şi la vârste mici. S-a pus vreodată, în România, problema ca nişte maghiari să fie nedreptăţiţi în competiţii sportive în care se întrec onest cu românii? Nu este interesul acestei ţări să descopere, să selecteze şi să afirme pe toate valorile ei?

Unde a devenit Bölöni mare jucător, în Congo, în Burchina-Faso, în Chile? Numele de ungur din sportul românesc sunt multe şi strălucite. Dacă echipa lui Mate Tökes n-a reuşit încă să se afirme, nu e din cauza religiei sau a apartenenţei etnice, e pur şi simplu din cauza fotbalului pe care îl joacă. Băieţii aceştia maghiari şi creştini vor evolua, poate, dar nu sub presiunea P.E.

Un grav simptom prezintă însă şi pacientul Tökes Laszlo, cu această ocazie. El demonstrează că vorbeşte în necunoştinţă de cauză. Şi, dacă o face în cazul unui meci dintre Vadul Crişului şi Partizan Partium, pe care se putea duce întâi să-l vadă şi după aceea să-l comenteze, de ce am crede că procedează altfel cu toate celelalte realităţi din România, pe care le prezintă Europei, înainte de a vedea dacă nu cumva sunt altfel? Care e garanţia că acest flăcău tomnatic spune ce vede şi vede ce spune? Subiectiv până în unghia fiului său, episcopul scuză scopul. Nici nu-i trece prin cap că face un abuz care la niveluri mai mici se predepseşte. şi, dacă tot face abuzul, de ce nu-l face până la capăt? De ce nu cheamă forţele ONU să convingă prin argumente contondente A.J.F. Bihor să îndrepte de urgenţă lucrurile şi să pregătească meciurile viitoare ale acestei echipe de maghiari, în aşa fel încât să nu mai piardă nici un punct, până în veşnicie?

Are dreptate şi Tökes. El se zbuciumă la Bruxelles şi la Strasbourg pentru Ungaria, şi o asociaţie amărâtă din România nu vrea să dea rejucări echipei de fotbal a fiului său din Liga a V-a. Pentru aşa ceva a luptat ierarhul umblând după femei pe dealurile şi văile patriei, ca să le creştineze? A fost uitată întreaga jertfă a acestui martir al refuzului de a merge la Mineu Sălaj? Ce memorie scurtă avem! Ce nedrepţi suntem cu oamenii noştri mari şi trădători! Poate fiinţa civică a dlui Tökes să accepte nedreptatea care se face unei echipe de fotbal din Liga a V-a (chiar dacă în ea joacă fiul său, Mate, chiar dacă ierarhul a aflat din poveşti cum a fost acolo) să tacă şi să meargă mai departe? E prea mult pentru conştiinţa, şi aşa prea largă, prea îngăduitoare, prea comprenhensivă - a acestui om al lui Dumnezeu, care nu ezită să lucreze şi cu Diavolul când e vorba de a contesta un meci necâştigat de progenitură. Ne-am obişnuit cu diverşi lideri de opinie desprinşi de realitate şi cărora evenimentele vieţii le miros urât.

Tökes L. şi-a păstrat întreagă disponibilitatea pentru amănuntele existenţei. Îi plac ideile, e vânăt după ele, dar nu-l deranjează faptele vieţii, cu toată obositoarea lor agresiune nenuanţată. Tökes a rămas om. Un om lipsit de orice obiectivitate şi de orice simţ moral, dar om. În privirea lui şi în paloarea lui, el poartă ceva din datele anatomice ale lui Judas Priest, în româneşte Iuda. Marele pamfletar Vadim îl descria ca pe taurul comunal fugărind femei pe dealuri. Acum, de când e vicepreşedinte al P.E., Tökes Laszlo fugăreşte asociaţii de fotbal pe dealuri. Omul de antologie din Decembrie 1989 le ştie pe toate. Şi, mai ales, ştie că, fără să verifice personal, trebuie să-i dea dreptate echipei în care joacă băiatul său.

Dacă ne amintim bine, acesta e tipul de judecată cu care onorează Tökes Laszlo România, Ungaria şi Europa. Ce spune el, în fond? Pe străzile României curge sânge de maghiar, maghiarii n-au nici un drept în această ţară, trebuie autonomie severă faţă de România pentru câteva judeţe din Ardeal, există prea multe biserici ortodoxe, maghiarii nu mai pot să trăiască şi să se dezvolte din cauza românilor. În echipa căreia Tökes îi dă dreptate, înainte de a aduce vreun argument, himera hungaroidă, nu mai joacă, însă, fiul său, ci joacă el însuşi. Tökes Laszlo cere în toate ocaziile rejucarea meciului România - Ungaria. Numai că, deocamdată, arbitrul îi răspunde că nu există temei legal. Încă nu s-a văzut un slujitor al bisericii atât de dedicat Diavolului.