Acum un an, Societatea de Neurologie a Statelor Unite trimitea o scrisoare neurologilor români, rugându-i să traducă în engleză tratatul despre neuroni, scris acum 90 de ani, în română şi franceză, de profesorul român Gheorghe Marinescu. Profesorii americani considerau că tratatul despre celula nervoasă conceput de savantul nostru este şi azi o carte de căpătâi pentru medicina mondială. Senzaţional ce valoare avea şi are academicianul român Gheorghe Marinescu în domeniul raf inat al construcţiei şi funcţionării materiei de lux a organismului uman, ce l u l a nervoasă! I-a cucerit medicul Marinescu pe savanţii neurologi francezi acum aproape o sută de ani, iar marele profesor francez, întemeietorul neurologiei mondiale, i-a propus lui Gheorghe Marinescu să rămână definitiv la Paris, fiind mâna lui dreaptă. Politicos, medicul român a mulţumit pentru preţuire, dar s-a scuzat că nu poate alege definitiv Franţa, fiindcă acasă are o mamă spălătoreasă, pe care o are în grijă, şi în plus vrea să-i trateze pe românii săi. S-a întors în Bucureşti şi a înfiinţat la Spitalul Colentina prima clinică de neurologie din România, de clasă internaţională. Sărac, locuia într-o cămăruţă în curtea Spitalului de nervi Bălăceanca. În fiecare zi, străbătea cu tramvaiul tot Bucureştiul, ca să continue cercetările şi terapiile la Colentina. Distrat ca fire, absorbit de gândurile lui ştiinţif ice, profesorul Gheorghe Marinescu mai uita să-şi cumpere bilet şi l-au prins controlorii în defect. A aflat primarul Capitalei de la acea vreme şi a vrut să ştie la ce oră era în tramvai spre spital savantul neurolog. Apoi a dat ordin Societăţii de tramvaie ca la acea oră de dimineaţă, în fiecare zi, să-l aştepte un tramvai, în faţa locuinţei, pe savantul Gheorghe Marinescu, ca să-l ducă, fără aşteptare, la clinica de la Spitalul Colentina.