Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu sunt sfaturile, sunt modele politice de comportament care au marcat istoria. În România actuală este perfect clar că aici, dar şi în lumea mare, orice se face numai o politică exact ţintită nu. Dezastrul corupţiei este enorm; acţiunea dirijată împotriva politicienilor detestabili, şi pernicioşi până la a fi maligni,este ineficace, prin dispersia ţintelor şi prin atacuri neconcentrate, vizând când faptele infracţionale dintre cele mai grave, când nişte nimicuri. Sunt atacaţi de-a valma, preşedinţi, şefi de partide şi escroci de mâna a doua. Insistenţa asupra obiectivelor ce trebuie distruse există, dar în forme mult prea variate. Sfaturile: în primul rând susţinerea, până la capăt a poporului. Abraham, dispută dârz cu Dumnezeu, în favoarea celor câţiva posibili oameni curaţi care ar putea salva Sodoma şi Gomora, oraşe ce aveau sa fie distruse( Vechiul Testament). În al doilea rând: perseverenţă politică. La orice luare de cuvânt în Senatul Roman, Cato Cenzorul îşi încheia intervenţiile, cerând distrugerea Cartagenei - ,,Delenda Carthago’’.Cine ar fi aceia care, procedând în acelaşi mod, vor salva România. În sfârşit, dar tot despre efortul concentrat, Shaw spunea: dacă vei aduce în faţa lumii o sută de capete de acuzare privind un infractor, acesta va scăpa în haosul discuţiilor care vor urma; cu o singură acuzaţie deosebit de bine susţinută şi pregnantă, însoţită de alte trei, secundare, el va fi sigur condamnat. Cele două lecţii din urmă până acum le-au ştiut în politica românească doar autorii nedreptăţilor, nu şi cei dornici să reclădească o ţară, câţi vor mai fi fiind aceştia.
