E de asteptat ca, in anul ce sta sa inceapa, criza economica sa se adanceasca. Prognozele sunt extrem de pesimiste, iar tarile europene se zbat sa gaseasca solutii rezonabile pentru atenuarea efectelor devastatoare ale acestei crize. Nu exista prea multe motive de speranta, iar Romania este, in mod cert, deosebit de vulnerabila.
Masurile extreme luate de coalitia de guvernare in ultimii doi ani creeaza iluzia unui relativ succes. Dar in nici un caz lucrurile nu stau asa. Concedierile masive din aparatul bugetar (dublate de concedierile si mai severe din sistemul privat), reducerile de salarii, eliminarea a numeroase programe sociale au creat o stare de fapt ce a ajuns la limita suportabilului. Actuala politica economica a guvernantilor a avut un singur scop: invocandu-se, cinic, protejarea interesului national au aruncat povara crizei pe spinarea celor mai defavorizate categorii sociale si distrugand clasa de mijloc (abia infiripata), un element fundamental al unei societati cat de cat prospere.
De aceea, alegerile de anul viitor au o importanta cruciala: va fi inlocuita actuala putere care, in mod evident, a luat decizii aventuroase si foarte periculoase pentru intregul sistem democratic din Romania?
USL castiga, PDL trece in opozitie
Deocamdata, doar o iluzie. La urma urmei, o batalie e castigata doar atunci cand se incheie. Sondajele dau o victorie confortabila, iar din procentul de 50%, in mod eronat, s-a facut un fetis.
Evident ca a reusi sa convingi jumatate din participantii la vot sa puna stampila pe USL e o mare performanta si o sansa crescuta pentru o guvernare coerenta. Aici e si un razboi psihologic, in care USL a cazut cu o naivitate dezarmanta. Caderea coalitiei din opozitie sub 50% a generat dezamagiri vizibile si strigate de bucurie in tabara PDL. Desigur ca toate calculele pornesc de la faptul ca Traian Basescu va refuza sa incredinteze formarea guvernului celor de la USL in eventualitatea ca aceasta coalitie nu va depasi pragul celor 50% din voturi.
Dar, pe de alta parte, putin probabil ca PDL, chiar si cu aliatii sai, va reusi sa constituie o majoritate. La fel, nu cred ca Traian Basescu va plusa, refuzand coalitiei castigatoare dreptul de a forma noul guvern. Traian Basescu nu-si doreste o criza politica si nici nu va risca sa se confrunte cu manifestatii de strada (in ciuda imaginii de "populatie ierbivora" pe care o au romanii, potentialul de revolta ramane suficient de ridicat). In 2004, Adrian Nastase a cedat sub "amenintarea" ca se pregatesc demonstratii in Bucuresti. Intoxicare sau nu, efectul a fost cel scontat de autorii acestui zvon.
Alegerile au inceput deja
Iar USL a pierdut startul. Decizia de a comasa alegerile (data e inca incerta, undeva, la sfarsitul lui 2012) nu a intampinat o mare rezistenta. Majoritatea parlamentara s-a dovedit decisiva, au existat doar ceva proteste (sub forma de comunicate) din partea unor ONG-uri, discursuri la emisiunile TV, articole in ziare. Dar nimic mai mult. Era de asteptat o reactie mai puternica a societatii civile (extrem de vocala in timpul guvernarii PSD), dar se confirma ideea ca protestul civic a disparut din viata publica a Romaniei. Motivul invocat de guvern (economie de 20 de milioane de euro) devine ridicol, daca ne gandim ca asta inseamna cam 4 RON pe cap de locuitor. Concentrarea tuturor alegerilor intr-o singura zi (de la cele locale la cele parlamentare) va duce la un haos organizatoric ideal pentru fraudare.
In aceste conditii, tentatia furtului electoral este foarte mare, iar multe voturi vor fi transferate spre ceea ce intereseaza PDL-ul: alegerile parlamentare. Aici se afla miza acestei comasari, inexplicabile democratic si deloc benefice pentru sistemul din Romania.
In plus, in 2012, va capata amploare fragmentarea campului politic prin aparitia unor noi formatiuni (si aliante politice) care vor avea un singur scop: bulversarea electoratului USL. Care USL, adormita de sondaje, pare incapabila sa sesizeze pericolul.