Un Lăcătuş victorios poate însemna un Stoichiţă demis

Bomboana de pe tortul etapei cu numărul 15 o reprezintă, indiscutabil, meciul Stelei cu FC Vaslui. De obicei, într-un fotbal defrişat valoric, aşa cum este de fapt fotbalul nostru, trebuie să scotoceşti la greu după argumentele care să-ţi permită recomandarea unui meci mai puţin buruienos.

De această dată, argumentele se aglomerează în promisiunea unei confruntări a dracului de interesantă. Clişeele inflaţioniste prin care, de regulă, erau caracterizate derby-urile de etapă nu mai frecventează înaintea meciului de duminică decât minţile odihnite. Faptul că FC Vaslui, echipă clasată pe primul loc, întâlneşte în deplasare pe Steaua, formaţie aflată la numai trei puncte de lider, rămâne un anunţ sărăcit de idei. Să observăm mai degrabă că spectacolul promis de această confruntare nu are cum să încapă în decorul unei singure scene, adică terenul de joc. Ba chiar este posibil ca terenul de joc să rămână în umbra vestiarelor, a tribunelor şi a lojelor oficiale. Fiindcă meciul Steaua - Vaslui este preparat în sosul unor antecedente de grea semnificaţie.

FC Vaslui este echipa aflată pe val. Moldovenii nu acumulaseră după primele opt etape de campionat decât 10 puncte. Atunci, la echipă a fost instalat ca antrenor Marius Lăcătuş. Şi de atunci, Vasluiul a acumulat 18 puncte în numai şase etape. Marius Lăcătuş şi echipa sa vor să pronunţe cifra şapte în numărarea meciurilor din campionat care se lasă cu victorie. Numai că de această dată adversarul se numeşte Steaua, echipa de suflet a lui Marius Lăcătuş, formaţie antrenată de Mihai Stoichiţă, bun prieten al aceluiaşi Marius Lăcătuş. Suflet chinuit la greu, sentimente care ar trebui călcate în picioare de fes şi interes, de luciditatea meseriaşului cu carte de muncă.

Steaua vine în meciul cu Vasluiul după ratarea de la Ploieşti. Înfrângerea din meciul cu Astra nu este un capăt de ţară. Nu dă verdicte definitive în competiţie, nu o scoate pe Steaua din cursa pentru podiumului campionatului. Respectiva înfrângere capătă însă altă greutate atunci când devine muniţie a suporterilor, fie ei chiar şi pârâţi, în războiul acestora cu patronul şi conducerea clubului. Spun pârâţi, fiindcă ei nu realizează că în acest război echipa şi antrenorul se află la mijloc. Echipa şi antrenorul suportă decontul tuturor răfuielilor neghioabe. În consecinţă, echipa trăieşte într-o tensiune care păgubeşte plăcerea jocului, antrenorul trăieşte sub o permanentă ameninţare a demiterii. Dată fiind această stare conjuncturală de la Steaua este lesne de înţeles că prietenia dintre Lăcătuş şi Stoichiţă va fi prinsă şi mai aprig la mijloc. Altfel spus, un Lăcătuş victorios poate fi totuna cu un Stoichiţă demis.

Îi cunosc bine pe cei doi. Sunt sigur că prietenia lor nu va fi zdruncinată de rezultatul meciului de duminică, indiferent care va fi acesta. Dar la fel de bine ştiu că Steaua nu va beneficia de susţinere din partea opoziţiei suportericeşti din Ghencea. Numele lui Lăcătuş va fi scandat de suporterii Stelei, suporteri care lui Stoichiţă îi vor cere demisia. Nu are rost să vorbesc de ingratitudine. Furia oarbă nu face loc amintirilor frumoase, acelea care vizează trecute performanţe ale Stelei realizate cu acelaşi Stoichiţă pe banca tehnică.

În fine, o confruntare interesantă se anunţă şi în lojele din Ghencea. Orgoliosul Porumboiu abia aşteaptă să-l vadă pe şi mai orgoliosul Becali cu trufia la pământ.