Un presedinte de telenovela

Pentru ca plansul lui Traian Basescu a fost un siretlic. Un siretlic genial in conditiile unui popor de telenovela. In conditiile unui popor de western, bocitul in direct si la ora de varf l-ar descalifica pe un presedinte. Imaginati-vi-l pe George W. Bush plangand pe CNN la vestea ca in Irak au mai sarit in aer cativa soldati americani!

La volanul masinii sale, asemenea lui Carol al II-lea, cand pleca dupa fetite prin Bucurestii noptii, Traian Basescu a descins luni, 26 iunie 2006, la Spitalul de pneumologie "Marius Nasta".

Camerelor de luat vederi presedintele le-a explicat ca a vrut sa vada care sunt conditiile in care sunt tratati bolnavii. Pe vremuri, la inceputul mandatului sau de primar, a fost internat la acest spital si, la externare, a fagaduit ca va veni sa verifice. Traian Basescu a ajuns primar in 2000. De atunci au trecut, iata, sase ani. Ascultandu-l pe presedinte, un popor s-ar fi intrebat cum de si-a amintit asa, netam-nesam, de spitalul adolescentei sale politice. De asemenea, acelasi popor lucid s-ar fi intrebat de ce era nevoie sa vina la volanul masinii personale si, mai ales, ce efect practic a avut iarmarocul prezidential.

Vorbim de un popor lucid. Nu e cazul poporului roman. Poporul roman e un popor de telenovela.

De aceea, in loc sa-si puna asemenea intrebari, poporul roman a fost nespus de impresionat.

Joi, 22 iunie 2006, la slujba de pomenire a soldatului ucis in Afganistan, Traian Basescu a izbucnit in plans.

Momentul putea fi raportat la celebra scena in care Catavencu se prabuseste in hohote gandindu-se la tarisoara lui.

De oamenii lucizi. In nici un caz de romani.

Romanii, cei care asculta manele, in maiou, in fata blocului si bocesc la telenovele, au fost nespus de impresionati. Multi au plans chiar cu seful statului.

Exact ceea ce a vrut sa obtina Traian Basescu. Pentru ca plansul lui Traian Basescu a fost un siretlic. Un siretlic genial in conditiile unui popor de telenovela.

In conditiile unui popor de western, bocitul in direct si la ora de varf l-ar descalifica pe un presedinte. Imaginati-vi-l pe George W. Bush plangand pe CNN la vestea ca in Irak au mai sarit in aer cativa soldati americani!

La momentul retragerii lui Stolojan din campania electorala, trucul plansului, zis in popor si p... ochilor, a fost gandit sa ascunda, sub o scena de telenovela, mizeria politica a schimbarii de stafeta. In campania electorala pentru Primaria Capitalei, Traian Basescu se jurase cu zbucium ca nu-i va parasi pe bucuresteni pentru ipostaza de candidat la prezidentiale.

Plansul a produs o uriasa perdea de fum telenovelistic sub care a avut loc smecheria cu schimbarea. Impresionat de sensibilitatea lui Traian Basescu fata de soarta prietenului Stolojan, poporul roman n-a bagat de seama ca i se umblase la portofelul electoral.

Ionel Dragusanu a murit la mii de kilometri de tara, pe pamant strain, trimis de Traian Basescu, impreuna cu altii, sub semnul temenelelor facute Licuriciului cel Mare.

Principalul responsabil de moartea ostasului e insusi domnul presedinte. Sub acest semn, romanii ar fi gasit prilejul sa se intrebe de ce nu-i cheama Traian Basescu pe militarii nostri trimisi in Irak si Afganistan.

Pentru a evita o asemenea intrebare, Traian Basescu s-a pus pe bocit.

La supararea televizata in direct fata de conditiile de la Spitalul de pneumologie, un alt popor l-ar fi intrebat pe domnul presedinte ce a facut de cand e la Cotroceni pentru minima imbunatatire a situatiei din spitalele romanesti. Pentru ca, de la un presedinte ales si platit de la buget ca sa rezolve, si nu sa aiba stari, un popor lucid masuri practice asteapta. Poporul roman e insa un popor de telenovela.

Marx spunea ca popoarele au soarta pe care si-o merita. Parafrazand, am putea spune ca poporul roman are, in sfarsit, presedintele pe care-l merita.