Un stat-Butaforie

România a trecut prin încă o nenorocire care să-i amintească ce este de fapt. România este o țară care nu poate pieri pentru că oamenii ei fac minuni la vreme de nenorocire. Sâmbăta în care ne-am trezit în plin coșmar era populată cu eroi: doctori de toate vârstele și gradele – de la boboci la somități – care veniseră peste noapte, ca voluntari, să îngrijească pacienții. Pompieri, polițiști, simpli trecători care făcuseră tot ce e omenește posibil ca să ajute...

Pe noi starea de normalitate ne termină. Trăim într-o țară în care primarul explică halucinant că inspec¬torii nu pot controla un club de noapte pentru că ei lucrează numai ziua. În care poliția nu vede sute de oameni intrând într-o hrubă cu o singură ușă. Situația pompieri-lor împinge birocrația într-o nouă dimensiune: ei habar n-aveau de capcana din Colectiv pentru că nu fuseseră invitați! Nimeni nu a reușit să înțeleagă în două zile de explicații ce dracu’ de hârtii trebuia să aibă clubul acela, dar acum nici că mai are importanță decât la adunarea anilor de pușcărie. Oricum, sinteza a făcut-o un funcționar local: avizul de funcționare nu înseamnă în niciun caz că îți dă dreptul să și funcționezi.

Cum să nu luăm foc dacă trăim într-un stat-butaforie?