Unde, cine, care Prima Doamnă?

Suntem colegi de ţară, dragii mei! Scumpii mei, cei care v-aţi hotărât să locuiţi definitiv în ţara pe care eu însumi o locuiesc, români, italieni, francezi, nemţi, englezi, armeni, tătari, columbieni, evrei, polonezi, albanezi, maghiari, ucraineni, ţigani/ romi, turci, libanezi, cubanezi, chinezi, sper că nu am uitat pe nimeni, dacă s-a întâmplat îmi cer mii de scuze şi vă declar pe toţi, inclusiv pe cei pe care, eventual, am uitat să-i menţionez, colegii mei de ţară.

Ştiu, probabil că nu ne leagă nici un ideal comun.
Ştiu, trecând pe stradă unul pe lângă altul nu ne recunoaştem (n-avem de unde!) deci nu ne salutăm.
Ar fi extrem de obositor să saluţi fiecare trecător doar în virtutea faptului că eşti coleg de ţară cu el. Şi chiar riscant. Dragii mei colegi de ţară! Faptul că ne despart atât de multe lucruri, în ultimă instanţă faptul că suntem perfect străini unii faţă de alţii, nu trebuie să ne împiedice să ne iubim între noi, la modul perfect abstract şi absolut platonic bineînţeles, să ne înfiorăm şi chiar să lăcrimăm în faţa unor simboluri comune.

Unde? Cine? Care simboluri comune? Ştiu, iată întrebări dificile. Da' nu-i nimic, sentimentul patriotic răzbeşte până la urmă la suprafaţă. Tricolorul poate că nu emoţionează pe fiecare locuitor al României, la un meci de fotbal cu Turcia, unii concetăţeni s-ar putea să ţină cu adversarii ţării în care locuiesc, aşa e. Lui Eminescu, Brâncuşi, Blaga, Arghezi poate că li s-a mai luat vopseaua, cum cred că s-ar exprima un discipol al lui H.R. Patapievici, nu mai sunt aşa de strălucitori, s-au mai tocit, nu mai pot pătrunde până în adâncul fibrei naţionale.

Da' nu-i nimic, repet, nu-i nimic, scumpii mei colegi de ţară!, nu avem de ce să ne speriem, nu avem de ce s-o luăm la fugă, să ne îndepărtăm unii de alţii. Pentru că deţinem arma infailibilă! Vom face apel la un simbol nu comun ci U-NI-VER-SAL. În faţa căruia nu ai cum să nu tresari: prostia. Unul dintre elementele primare ale umanităţii. Care excelează în SUA. Cum de altfel orice performanţă excelează în SUA. Prima Doamnă de ei a fost inventată.

Acum o avem cu toţii. Mă refer numai la noi, ăştia mai spălaţi şi mai şmecheri. Prima Doamnă! Emoţionantă instituţie, la fel ca prostia. Ce este Prima Doamnă ştie şi ultimul om, dar de ce este ea Prima Doamnă? Este ea mai doamnă decât soţia sau mama dumneavoastră pentru că se îndoapă cu mai multe icre negre, se fandoseşte mai des la recepţii cu protocol zero, a vizitat mai multe ţări şi întinde mâna mai ferm şi mai fără ruşine? De aia e ea prima doamnă a unei ţări?

Da' atunci pe podium cine mai e, pe locu' doi şi pe locu' trei, că mă bag şi eu, am şi eu o propunere. În logica asta ar urma Prima Fiică, Primul Frate etc.
Am putea, deci, să ne aducem şi noi contribuţia la simbolistica universală. Dragi colegi de ţară, împărţim dormitorul aceluiaşi viitor!