Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Neputinţă, incomeptenţă, ignoranţă, subminare? Cocktailul zilnic le cam include pe toate. În ringul politic puterea se zbate să supravieţuiască unui KO tehnic, dar e numărată în corzi. O opoziţie coerentă, acceptabilă lipseşte; la fel şi scânteia vreunei alternative. Moţiunea de cenzură e îndreptată împotriva unei persoane, nu împotriva unui guvern, tulburând inutil nişte ape deja foarte agitate. Cum ar fi fost să avem soluţii sau măcar dezbateri şi moţiuni adevărate? Unele care să atace puncte cu adevărat relevante: situaţia absorbţiei fondurilor europene (am aruncat pe geam miliarde de Euro), situaţia penibilă a investiţiilor publice (construim anual doar 17 kilometri de autostradă şi vreo 10 de cale ferată, şcolile şi spitalele publice sunt praf şi pulbere), problema şomajului în rândul tinerilor (mulţi pleacă), situaţia a jumătate dintre români care sunt săraci şi trăiesc cu privaţiuni majore sau a 35% dintre vârstnici care trăiesc de pe o zi pe alta riscând excluziunea socială (dublul UE), situaţia reformei fiscale lamentabil eşuate, prioritizarea legilor speciale care tratează retribuţia demnitarilor, dar netratarea legilor ce ţin de achiziţii publice, de PPP, de lobby sau de impozitarea cultelor. Sunt teme pe care orice politician le evită, pentru că abordarea lor sinceră echivalează suicidului politic. Ca să nu mai spun că suntem refractari la cotele de refugiaţi impuse, dar nu ne gândim că e posibil, ca foarte curând, să rugăm la rândul nostru UE să preia zeci de mii de emigranţi sosiţi, între timp, şi la noi. Per total, batjocura, lipsa de viziune şi lipsa unei alternative ne sufocă. Sau poate că azi sunt doar eu mai pesimist şi văd zombies peste tot.
