Vantul competitiei de stat sufla incet

"Continuam sa avem o balanta comerciala deficitara, motivul fiind acela ca Romania cumpara din strainatate mai mult decat vinde"

Zilele trecute au fost publicate datele pe opt luni, din 2006, ale balantei de plati. Exportul de bunuri si servicii a fost in continuare depasit de importuri. Deficitul: minus 6 miliarde de euro. Atenuat insa, substantial, de investitiile straine si de banii trimisi acasa de romanii calatori prin lume.

In alti ani, deficitele din vara, cel al balantei comerciale si cel al contului curent, mult mai mici decat cel actual, erau puternic resimtite toamna pe piata valutara. Iata insa ca, in acest an, cursul de schimb nici nu se mai sperie si nici nu se enerveaza. Ramane calm. Si relativ stabil. O rezerva valutara la Banca Nationala, de peste 20 de miliarde de euro, ii asigura linistea.

Desi e toamna, economia nu mai e bantuita, ca in alti ani, de rele prevestiri. Totusi, avem destule necazuri. Mentalitatea colectivista, ce dainuie inca, copleseste responsabilitatea liberei initiative. Ne despartim incet de pierderile din economie, de risipa, de munca ineficienta. Toate aceste "fixatii" lovesc inca economia cu toata puterea ce le-a mai ramas. Ele sunt resimtite cu deosebire in economia reala. Industria de stat consuma in exces materii prime si resurse energetice, facand sa sporeasca neincetat cererea de importuri, fara sa asigure in compensatie valoarea adaugata necesara. Celelalte sectoare, inclusiv serviciile, se misca incet. In aceste conditii, stabilitatea pietelor monetara si valutara, in consens cu calmarea preturilor si cresterea economica n-au adus bunastarea asteptata. Ceea ce inseamna ca mai avem nevoie de noi reforme. Sigur, exportul creste. Totusi, continuam sa avem o balanta comerciala deficitara, motivul fiind acela ca Romania cumpara din strainatate mai mult decat vinde. In plus, exporturile incorporeaza foarte multe importuri, pentru care e nevoie de o mare cantitate de valuta. Nici nu poate fi altfel si nu va fi altfel atata vreme cat nu vom avea in industria romaneasca o competitie puternica. Acum, nu numai ca nu avem competitie, dar dominant este climatul caldut din intreprinderile de stat.

Anemia concurentei ne-a costat si ne costa scump. Vechile reflexe fac din concurenta un balaur temut. Atat de temut, incat, in conditiile in care avem o lege a protectiei concurentei, nu avem si concurenta. Vor curge inca multe resurse interne pe apa sambetei pana cand vom avea si un climat prielnic aplicarii acestei legi. De altfel, in Romania sunt in vigoare mai multe legi aparute din 1990 incoace, ce au prevederi pentru incurajarea concurentei, fara sa fi putut insa a pune capat amanarii la nesfarsit a acestei curse vitale pentru noi: concurenta.

Daca, bunaoara, nenumarate "creiere" plecate din tara de-a lungul anilor, care s-au impus in renumite companii din lumea mare si produc valori adaugate pentru tarile lor adoptive, ar reveni acasa in aceste timpuri de tranzitie... e aproape sigur ca n-ar putea sa fie nici pe departe la fel de productive. Pentru ca aici ar gasi greu suflul necesar competitiei.