Viata in filme

"Michale e o tanara casatorita, mama a unui baietel. Viata de zi cu zi si-o petrece intre copil, sot, lucru si amant."

Asa incepe prezentarea pe scurt a subiectului unui film francez, intr-o publicatie de tiraj, una din nenumaratele publicatii care fac reclama in numai doua fraze spectacolelor de doua parale, iar ce spune mai departe nu conteaza, intrucat istoriile care incep astfel incep de fapt cu sfarsitul. Ce-i interesant aici e firescul cu care autorii textului promotional considera anormalul. Pentru ei e de la sine inteles ca o tanara casatorita cu copil de tata sa aiba si iubit. Amantul nu-i, cum am putea crede, solutia la plictisul unei casnicii, in care nu se intampla nimic afara de copil, sot si serviciu, ci o a patra cauza a cenusiului vietii.

Filmul e povestea femeii, dar tot atat de bine poate fi si a barbatului, care si el isi petrece viata de zi cu zi intre copil, sotie, munca si amanta. La randul lor, amantul si amanta isi petrec vietile de zi cu zi intre copii, afaceri, familie si ibovnici. Drama se declanseaza cand tanara mama afla ca e inselata de al doilea amant cu alta amanta. Sau cand sotul e parasit de amanta si, trebuind sa-si duca viata de zi cu zi numai intre copil, nevasta si slujba, devine nervos, lipseste de acasa si nu se mai poate intelege nimeni cu el. Sotul parasit de amanta isi pierde controlul si in loc sa-si caute o noua amanta se duce ca nebunul la biblioteca, bantuie muzeele, se apuca de scris poezii in parcuri. Macar de s-ar infunda, ca orice barbat tradat in dragoste, intr-o carciuma, ca sa stie sotia ori poate si amanta de unde sa-l recupereze. Noile filme cu tanjeli si bovarisme frantuzesti stiu sa complice subiectele, pana ce drama se transforma intr-o chestiune de regasire a adevaratei personalitati a femeii si a barbatului. In filmele care se adreseaza si spectatorilor ceva mai intelectuali, Michale, o tanara casatorita, mama a unui baietel, isi imparte timpul in mod echitabil intre copil, serviciu, sot si amanta. Si nu fiindca ar vrea sa-si pedepseasca astfel sotul si, implicit, pe amantul acestuia. Nu cu cei din jur are ce are Michale, ci cu ego-ul. La primul copil si primul amant, femeia moderna incepe sa-si puna intrebari existentiale, freudiene, lesbiene si metafizice. La urmatorii doi, trei copii si cinci, sase amanti ori amante, incepe sa se dumireasca oarecum. Si abia de la al patrulea divort si al optulea amant are si raspunsurile. Mai bine zis, raspunsurile pe care le cauta intr-o casatorie frantuzoaica de conditie medie, care are serviciu si, avand un venit, are si intre ce sa se imparta: intre sot, copil, slujba, amant si leafa. Exista desigur si milioane de frantuzoaice care au apucat sa faca baieti si fete inainte de a afla ca-s femei moderne si se cuvine sa aiba cativa amanti. Vietile lor nu devin decat rareori subiecte de filme. Si nu fiindca n-ar avea drama. Dar sunt mult, mult mai provocatoare vietile femeilor americane cu bani, care trebuind sa-si imparta viata de zi cu zi intre un sot milionar, un copil drogat, un club exclusivist si o clinica de chirurgie estetica, uita ca pe lume mai sunt si amanti, resemnandu-se saracutele cu servitorii si badigarzii.