Vicoveanca încalţă opincuţele să simtă în talpă pământul

Când cântă Sofia Vicoveanca, îi zboară inima din piept, se despică înaltul cerului, amintind pe undeva de Maria Tănase. În destinul zbuciumat al Sofiei, se regăsesc pagini de istorie românească. Când la talciocul infect de joacă cu creionul pe harta lumii, superputerile au decis să dea altora pământuri româneşti şi sovieticii au fost răsfăţaţi cu Basarabia şi Bucovina de Nord. Disperată de vuietul tancurilor armatei roşii, mama Sofiei a luat-o în braţe pe micuţă, pe umăr o desagă cu o bucată de brânză şi un coltuc de pâine şi s-a refugiat în România Mamă, lăsând în urmă gospodăria lor de români harnici în neputinţă deoarece soţul se afla în lagărele staliniste. S-a pripăşit într-o casă nelocuită din Vicov. De unde şi numele lipit de Sofia, Vicoveanca. Peste ani, când prin multă sudoare şi renunţări, Sofia Vicoveanca devenise o cântăreaţă de vârf, a fost luată într-un turneu prin Basarabia şi Bucovina, pământurile pierdute. Mama a rugat-o pe Sofia să treacă pe la casa bătrânească, să vadă ce mai e cu ea. În casa părintească acum funcţiona un colhoz sovietic şi în pragul camerei unde părinţii ei se iubiseră şi o concepuseră pe ea, Sofia a văzut bustul lui Lenin. Din gospodăria lor rămăsese doar o tufă de scoruş îngheţat lângă poartă. Când i-a povestit mamei, aceasta a căzut jos şi şase luni au trecut până s-a pus pe picioare. Din cântecele Sofiei Vicoveanca răsare Moldova, leagăn de suflet românesc, maternitate de genii. Vocea ei gravă are dramatismul destinului ei, destinul poporului nostru. S-a dăruit total artei ei, bucuria ei era să bucure românii cu interpretările ei. N-a făcut concesii, a păstrat puritatea cântului popular din Moldova. N-a avut noroc nici în dragoste, soţul cu care se înţelegea perfect i-a murit. Şi-a revărsat toată dragostea către unicul fiu, cu care are o legătură de suflet de nezdruncinat. Sofia Vicoveanca simte nevoia ca din când în când să încalţe nişte opincuţe din portul moldovencelor, opincuţe cu talpa subţire: „Simt prin ele pământul şi capăt putere!”.