Viitura de la Palatul Victoria

Putem să nu fa­cem deficit bugetar deloc dacă avem arierate suficient de mari, şi asta are meritul că nu se numeşte încetare de plăţi.

Politicienii vor arunca în cârca inundaţiilor înrăutăţirea estimărilor PIB pentru 2010, deşi politica guvernamentală, care a lovit mediul de afaceri, a fost mai dăunătoare decât ploaia, scria pe 12 iulie revista Săptămâna Financiară. Adăugând că analiştii, care prognozau în primăvară o creştere economică de 2-3, chiar 4%, au găsit în inundaţii pretextul ideal pentru a-şi duce proiecţiile de scădere a PIB, până la 3%. Şi tot în prima parte a anului, experţii FMI avansau optimist cu previziunile de majorare a PIB de la 0,5%-1% la 1,3%, deşi nu se punea problema unei redresări semnificative pe pieţele internaţionale.

În fine, la mai puţin de trei săptămâni de la cele apărute în publicaţia financiară, premierul Boc a ieşit şi a spus că scăderea economică din România va fi mai mare în acest an faţă de nivelul anticipat, din cauza deciziei Curţii Constituţionale, care a impus creşterea TVA, a inundaţiilor şi a contextului economic internaţional, redresarea fiind aşteptată pentru anul viitor. După care ministrul Finanţelor a explicat şi în ce interval se va plasa scăderea economică mai mare: 1,7-1,9%. Despre redresarea din 2011 nu s-a avansat însă nici un nivel. Reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu, a declarat doar că vom înregistra o creştere economică "bună", uitând să precizeze şi scala: 0-0,5% - creştere economică "slabă", 0,5%1% - "de Doamne ajută!", 1-1,5% - "bunicică", 1,5-2% - "bună", 3-4% - "mai mult decât bună", 5-6% "optimă".

Din nefericire însă, chiar dacă România ar genera o creştere economică "bună" în 2011 şi una "optimă" în 2012, tot nu va fi suficient. Economia are nevoie din 2012 de o creştere de 8,3% anual pentru ca Trezoreria Statului să colecteze veniturile necesare achitării împrumuturilor către Comisia Europeană şi FMI. Fapt, de altfel, aproape imposibil de realizat. România a avut sporadic astfel de creşteri, care au venit pe fondul unor fluxuri investiţionale fără precedent, deci în cu totul altă conjunctură.

Ca să conchid, Săptămâna Financiară anticipa că rezultatul "furiei" de a lovi cu taxe businessul, în loc de a-l despovăra în plină criză, nu poate fi decât dublarea reculului economic, de la 2,6% în primul trimestru, la 5,5% în întregul an 2010. Precizând că analiştilor care vin acum cu prognozele din zona de creştere economică în cea de scădere, nu le mai rămâne decât să-şi mai ajusteze încă o dată proiecţiile, pentru a şi le aduce aproape de cele previzionate de publicaţia economică. Şi poate că estimarea FMI de creştere a PIB cu 1,3% ar fi fost bună, numai că n-a luat în calcul cine guvernează România...

Lăsând gluma la o parte, degeaba reiterează ministrul Finanţelor că ţinta de deficit bugetar din 2010 va rămâne nemodificată, la 6,8% din PIB, dacă bugetul nu-şi plăteşte furnizorii privaţi, făcând arierate cu ghiotura. Încercarea de a muta încetarea de plăţi de la stat în zona privată blochează economia. Iar apoi, ca urmare a şomajului şi a închiderilor de firme generate de blocaj, recesiunea se poate amplifica, ajungând la 7%-8%, nu doar la 5,5% sau 3%.

Prognozele analiştilor, ale Guvernului şi ale FMI au "rulat" de la creştere economică, la stagnare, până în zona de scădere moderată, pentru a manipula anticipaţiile românilor. Adică, au încercat să nu sperie suplimentar o populaţie considerată prăpăstioasă, care se abţine de la consum. Da, numai că recesiunea nu-şi are cauza într-un popor pesimist din fire, ci în arieratele Guvernului, care generează o cădere abruptă a economiei. Atunci când eşti şomer ca urmare a măsurilor guvernamentale ce au lovit mediul de afaceri chiar îţi e greu să debordezi de un optimism tembel. Motivul pentru care România va fi singura ţară din Est cu scădere economică în 2010 este că Guvernul său e singurul din regiune care nu ştie să administreze economia.