Vijelie e de mare Porsche

Ora 19:30. Intru pe podul Grant. Intru si atat. Stam. Un minut, doua, zece. Ne jucam in continuare de-a statuile motorizate. O fi vreun accident, ma gandesc. Da, accidentul de a trai in Bucuresti. Hai ca plecam!! In doi metri nu apuc sa schimb a doua. Mai bine. N-are rost. Stam iar. "Mai stai o data!" - mi-ar fi spus un smecher din Salajan, dar aici e Podul Grant. Alti smecheri. Aceeasi situatie. Ma uit langa mine. Vad un bolid cu patru tevi de esapament. Peste doua sute de cai - il evaluez din ochi. E ca-n bancul cu ciobanul: "Si la ce i-a folosit?" Sta si el. Suntem punctul fix de care avea nevoie un baiat ca sa rastoarne universul. Tramvaiul trece lejer pe langa noi. Cica i-ar spune metrou usor acum. Pentru soferi nu e deloc usor. Au mai ramas fara o banda pe fiecare sens. Ma uit din nou langa mine. Baiatul cu bolidul are ochelari tip fund de sifon. Chiar! Ce buna ar fi acum o bicicleta. De cand imi tot promit ca-mi iau. Si de fiecare data adultul din mine ii da teapa copilului din mine. Dar nu-i nimic. Pustiul isi ia revansa in fiecare seara in direct, la serviciu. Sau la servici, dupa cum am inteles ca spune Pro TV-ul, neamendat de nimeni. Va plictisesc?

Incerc sa va tin de vorba cat amortesc pe podul lu’ peste, asteptand sa mai fac doi metri. Ma gandesc ce inutil este salonul asta auto supermediatizat cu multa emotie sau chiar cu exaltare de catre reporterii trimisi la fata locului. Ultimele modele. Cu "cele mai tari" performante. Sute de cai. Sute de mii de euro. Nu-i problema. Este in Romania euro, in prostie este. Modelele cele mai scumpe sunt si cele care s-au vandut instantaneu. Oare cei care le-au luat le vor folosi vreodata la capacitate? Si daca da, unde? Ca sa ajungi din Baneasa, de la iesirea din Bucuresti pana la Aeroportul Otopeni, ai nevoie de cel putin o ora. Un pistruiat din clasa intai, pe role umileste tot, de la Lamborghini la Aston Martin. Dar la noi automobilul e o chestiune de eticheta. Trebuie sa comunici prin intermediul lui, tuturor, care este statutul tau social. OK, sunt impresionat! Pe de alta parte, imi explica un prieten de-al meu, daca ai bani multi, n-o sa-i iei dupa tine pe lumea ailalta. Te bucuri de ei luandu-ti jucarii. Corect, pacat ca n-ai teren de joaca…

De ce sa mint, am fost si eu la salonul auto. Mi-a placut mult. Am vazut si VIP-uri. Vedete adevarate venite sa-si confirme grandoarea printr-o cumparatura de nivel. La standul Porsche se gasea chiar Vali Vijelie. Vorbea cu trei domni in costume scumpe, care-i explicau despre performante, preturi si oportunitati. Eu am ramas foarte marcat cand l-am vazut pe domnul Vijelie in carne si oase. Probabil o sa-l vad si in Porsche. Domnia sa e o mare personalitate, de vreme ce o televiziune care a batut recordul la relansari realizeaza un serial saptamanal despre viata si despre activitatea domniei sale. Valoarea trebuie etalata. Mozart ala cu ce se putea lauda? Cu o groapa comuna, plina de var? Penibil. Un fraier! Vruuuum, vruuuuum! Ma gandesc la domnul Bodu, acest Robocop al onestitatii financiare. S-o fi intrebat daca macar un manelist a platit impozit macar o data? Dar sa revin la chestiune. Un prieten care face zilnic transmisiuni in direct de la evenimentul auto ma chestioneaza daca nu cunosc vedete care au masini decapotabile, ca asta e subiectul zilei. Ii furnizez cinci nume de dudui posesoare de asa ceva, toate chinuite de talent muzical. Este deceptionat. El vrea pe cineva serios. Ii spun ca Plesu si Patapievici nu au decapotabile si sa ma lase. Vrea vedete? Astea sunt vedetele in Romania. As mai putea sa bat campii sprintar, dar sunt ocupat. Stau pe Podul Grant si-mi plang de mila ca n-am macar doua sute de cai in plus. Poate asa le-as fi captat atentia celor doua domnisoare de pe trotuar, care manca aluziv shaorma si-l sorb din ochi pe ochelaristul din stanga mea. Nu-i vorba ca si el, inteligent fiind, pricepe aluzia, deschide geamul si pune la maximum Vali Vijelie.