Cum se administrează sărăcia, în loc să se creeze bogăție

Și totuși prețul mărfurilor, dar și cel al acțiunilor sau raportul dintre valute nu reflectă neapărat realitățile economice, ci faptul că piețele sunt inundate cu bani și s-au relaxat nepermis politicile monetare.

Abia în momentul de față pot fi confundate piețele cu niște cazinouri, cum au tot încercat cineaștii să ne inoculeze ideea în filmele cu Wall Street în titlu. Asta fiindcă până acum s-a investit pe burse, nu s-a jucat ca la ruletă.

Așadar, volatilitatea de pe piețele de mărfuri ar trebui să fie mai scăzută decât cea de pe piața valutară sau de la Bursa de Valori, dar acest lucru se întâmplă deoarece relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE) induce ajustări foarte mari. Cât timp nu s-a recurs la QE, ci la măsuri monetare obișnuite, prin intermediul dobânzilor, s-a putut vorbi de reglaj fin.

Din păcate însă, când intervine QE procesul de sărăcire este accentuat. Austeritatea și corecția datoriilor suverane induc spasme puternice, care se văd în cererea de mărfuri.

În mod firesc, nu ar trebui ajustate cheltuielile, ci majorată productivitatea. Ceea ce ar duce, în paralel, la o extensie a veniturilor. Altfel spus, în loc să se recurgă la managementul costurilor, ce trimite oamenii în șomaj, ar fi de preferat să se lărgească baza productivă.

Dar în acest punct intervine fiscalitatea, care poate facilita lărgirea bazei doar dacă se relaxează și îi dă voie puterii de cumpărare să crească.

Atrag încă o dată atenția asupra marii probleme a volatilității de pe piețele internaționale de mărfuri, cu precizarea că nesiguranța privind consumul face să existe incertitudine la nivelul formării PIB. Până acum, o astfel de situație nu se întâmpla în economiile mature, ci era caracteristică unor țări ca România, dar în loc să mergem noi spre occidentali, vin ei spre noi, cu pași repezi. Asta însă cu precizarea că lipsa noastră de expertiză ne-a făcut să avem rezultate proaste rapid. Pe când vesticii au avut unele ezitări în a face prost de la început.