Sedeam cuminte gandindu-ma frumos la dragostea netarmurita a barbatilor fata de propriul fizic. Cand deodata aud un tanc care urla in draci pe-afara. Ingrijorata, ma azvarl catre geam. Sa cantaresc situatia si astfel poate sa dibui cam cat mai are de urlat micul personaj.
ORORI. Insa nici pe departe nu eram pregatita sa vad scena care s-a dezvaluit inainte-mi! Mama, tatal si copilul tranzitau straduta. Tatal rula o tricicleta in vreme ce mama taraia timid urlatorul, straduindu-se din rasputeri sa-l calmeze. Pentru ca nu reusea iar taticul nici vorba sa-ncerce, acesta din urma concluzioneaza ca daca idiotului (aici se referea la fi-su) nu-i tace pliscu’ el are de gand sa-l arunce, citez, 'la ghena de gunoi'. Semn clar ca taticul, pe langa un parinte exceptional, este si un vorbitor model de limba materna. Deoarece subiectul nu s-a potolit nici in urma blajinelor amenintari paterne, taticul a trecut la fapt si efectiv a azvarlit plodul in prima pubela fara capac care i s-a ivit in cale. Fara nici un menajament, copilul a zburat printre gunoaie. Tot ce pot sa mai sper este ca pe langa trauma psihica, micutul nu a suferit si una fizica.
Biata mama si-a recuperat socata progenitura, apostrofandu-si delicat si cu voce scazuta superbul exemplar de sot, care se pare ca ar fi un nenorocit, dupa estimarile ei.
BESTII. Dupa mine e de-a dreptul un animal care nu are ce cauta in preajma vreunui copil. Un dobitoc sinistru care a dat din fund si pentru asta crede ca el e un tata bun, in vreme ce copilul care tipa e un cretin. Evident, in intelepciunea lui nemarginita nu si-a pus problema ca poate comportamentul lui il sperie pe plod si acesta plange deoarece, mai boule, copiii n-au alta metoda de autolinistire si de refulare, idiotul lumii care esti!
Imi pare doar rau ca locuiesc la etajul 10 si ca familia respectiva si-a continuat drumul fuguta, dupa ce eu si alti vecini care ne itiseram pe la geamuri am amenintat cu politia daca salbaticul nu se potoleste. Sa fi locuit mai spre parter, cu siguranta imi luam o bataie zdravana de la imbecil, dar in mod cert il raneam si eu iremedibial pe undeva pe unde sa nu mai poata face alti copii, la o adica.
Si frustrarea nu ma paraseste nici acum si nu pot decat sa nu dorm la noapte intrebandu-ma ce-are sa faca dementul cu nevasta si copilul in intimitatea caminului lor si ce fac atatia alti parinti denaturati cu nevinovatii lor copii.
Si ma uit cu scarba si cu sila fara margini cum nu suntem in stare sa facem nimic nici acolo unde se poate macar o vorba s-aruncam, de pilda in mult prea mediatizatul caz al Columbenilor unde se vaita domnul de nu mai poate ca o fi si c-o pati si aia de-l asculta si-l dau la tv par c-ar avea limbile legate de nu e unul in stare sa-i zica-n fata ca e un individ frustrat si isteric care habar n-are, din ce ne-arata, sa fie tata pentru amaratul lui de copil, care nu vrea decat sa creasca linistit intre doi parinti grijulii. Nu telefoane, nu case, nu masini si mai ales nu reclama ieftina. Atat. (Anuska)