Când televiziunile transmit din faţa scării

"Bună ziua, diseară ne aşteaptă un meci mare. Echipa de fotbal a României îşi joacă ultimele şanse în faţa reprezentativei Franţei. Cutărica are noutăţi. Cutărica, ai legătura..." Faza este deja una clasică. S-a întâmplat sâmbătă seară cu cei de la Realitatea, dar se întâmplă zilnic şi în alte părţi.

Uneori nu ne dăm seama de fals. Transmisia în direct arată bine şi este făcută în acest fel taman pentru a ne lua ochii. De ce? Pentru că reporterul de la Realitatea nu transmitea de pe Stade de France, nu era la Paris pentru a ne da "ultimele amănunte din tabăra tricoloră". Nu se afla în vestiarul echipei, iar Sena era undeva la 2.000 de kilometri depărtare. Reporterul de la Realitatea se află în faţa scării. Nu în faţa scării lui Ribery (admiţând că Ribery ar avea un acces de masochism şi s-ar fi mutat la bloc), ci în faţa scării corpului C de la Casa Presei. Propriu-zis, în faţa uşii de la intrare a propriei televiziuni.

Care este relevanţa unui atare loc de transmisie? De ce nu putem să invităm în studio un specialist în sport sau măcar un ex-fotbalist care vorbeşte cu stângul? Pentru că în televiziune totul trebuie "să pară", nu neapărat "să fie".