Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După atâtea analize, evaluări, prognoze, studii de impact şi încă multe alte chestiuni savante, iată că – mai bine mai târziu decât niciodată – criza economică mondială este pe cale să devină şi muza unor creatori. Sau, cel puţin, aşa ne lasă să înţelegem săptămânalul "Courrier International”, care, la rândul lui, citează câteva revelaţii ale publicaţiei-magazin "Variety”.
UN CINEAST ŞOC. Aşadar, este vorba despre un documentar-şoc, având un titlu-şoc şi un autor-şoc. Filmul se numeşte "Capitalismul: o Love Story" ("Capitalismul: o poveste de iubire") şi este semnat de Michael Moore, un controversat autor de documentare cinematografice. "Va fi o perfectă poveste hollywoodiană"- s-a confesat M. Moore săptămânalului Variety - având toate ingredientele: pasiune, lux, romantism şi 14.000 de angajaţi care dispar în fiecare zi."
De ce este recunoscut Michael Moore ca un cineast-şoc? Foarte simplu: pentru faptul că, încă de la debutul său, a dorit (şi a reuşit!) să şocheze, să provoace, să irite, să enerveze. Încă de la premiera documentarului său, "Roger şi eu", a fost considerat ca un "pumn în faţă" dat spiritelor comode şi suficiente care se abandonaseră mitului civilizaţiei de consum. Să nu uităm că, acum 20 de ani, ne aflam în plină feerie a neo-liberalismului şi a plezirismelor sale. Şi, tocmai atunci, venea un tânăr cvasi-necunoscut să pună pe ecran o poveste-document despre consecinţele masivelor concedieri şi ale politicilor de delocalizare aplicate gigantului General Motors în localitatea sa natală, Flint, din Michigan. Filmul "descrie un oraş deja desfigurat de dificultăţile economice, având cartiere depopulate, case derăpănate şi o rată a şomajului de 25%".
COINCIDENŢE. Nu pot fi trecute cu vederea nici coincidenţele pe care, voit sau nu, Michael Moore le polarizează şi le cultivă. Despre prima coincidenţă am amintit mai înainte: filmul său de debut apărea, cu exact două decenii în urmă, în 1989, anul în care lumea şi, în primul rând, Bătrânul Continent, trăiau prefaceri uriaşe. "Sistemul social socialist" dispărea de pe harta geo-politică a Europei, iar "mâna invizibilă a pieţei" avea câmp nelimitat de expansiune.
De data aceasta, noua peliculă a lui Michael Moore va avea premiera pe data de 2 octombrie. Altă coincidenţă - notează comentatorii, având în vedere faptul că, exact cu un an în urmă, preşedintele (de atunci) al SUA, George W. Bush, solicita şi obţinea avizul Senatului pentru foarte controversatul plan de salvare însumând 700 miliarde de dolari.
De data aceasta, Michael Moore merge mai departe cu laserul necruţător al ironiei sale. Filmul împrumută, începând de la titlul hiper-caustic: "Capitalismul, o poveste de iubire" -, coduri brevetate şi clişee ale industriei de succes hollywoodiene pentru a denunţa manevrele prin care se încearcă escamotarea efectelor crizei. Realizatorul însuşi şi-a devoalat intenţiile într-o declaraţie acordată jurnaliştilor de la "The Guardian", mărturisind că a vrut să aducă la lumină "impactul dezastruos pe care îl au dominaţia marilor întreprinderi şi goana după profit asupra cetăţenilor americani şi ai lumii întregi". Şi, ca să fie tacâmul complet, printr-un spot difuzat recent în câteva săli de cinematograf din America, acelaşi realizator îşi îndeamnă concetăţenii să doneze cât mai mulţi bani pentru a-i ajuta pe diriguitorii mai marilor întreprinderi lovite de criză. Ba chiar, în câteva săli, spectatorii stupefiaţi au fost asaltaţi de indivizi înarmaţi care veniseră să le ceară obolul.
Efect de bumerang: instantaneu au apărut şi reacţiile contestatarilor, care, dincolo de sarcasmul documentarului, nu au văzut decât mania lui M. Moore de a şoca şi de a exaspera.
VERDICT ANTICIPAT? Dintre toate rezervele exprimate, mai mult sau mai puţin voalat, se detaşează declaraţia lui James Scurlock, el însuşi documentarist: "Michael Moore a cunoscut un imens succes sub George Bush, dar filmele sale nu au avut nici un efect." Şi mai direct: "Să sperăm că, odată cu noul său film, care are ambiţii mari, el nu se va scufunda în caricatură, oferindu-ne un film simplist, pus pe scenă de către un justiţiar de operetă".
Morala fabulei este cât se poate de simplă: mai ales la vreme de criză să nu te duci la pomul lăudat, cu sacul !
